"Vă invit să vedeți un campion. Un pacient care face de patru decenii dializă, este activ, a mers la serviciu în timpul când urma acest tratament. Zic că e o doză de optimism pentru cei care se tem să înceapă un astfel de tratament suportiv", a spus Val Vâlcu.

"Am început dializa începând cu anul 1979, în decembrie. Până anul trecut, am făcut 43 de ani de dializă. Eu cred că am reacționat omenește când am aflat din dintr-un tratat de nefrologie că viața mea de acum este legată de dializă. Dar când am aflat și că durata de viață medie a dianizatului este de 2 ani, efectiv mi s-a întunecat vederea.

Și a ținut acest lucru până a doua zi când a venit soția mea la mine și i-am spus, întorcând-mă cu spate la ea: dragă, uite, lucrurile sunt foarte grave. Eu îți dau libertatea, îți dau dreptul să divorțăm.

Constantin Răuțu - Foto: DC Media Group

Și atunci ea mi-a spus cu o voce calmă: să știi că chiar dacă n-aș fi fost căsătorită cu tine, eu tot nu te-aș fi părăsit.

Am simțit atunci o lumină că-mi izbucnește în organism și a dispărut acea pată neagă din fața ochilor.

Greu mi s-a părut să accept faptul că trebuie să mă puncționeze cu niște ace groase. Mai ales că prima înțepătură a fost și primul hematom pe care l-am făcut.

De aceea n-am mai făcut dializa în aceeași zi, am plecat și am revenit a doua zi, dar frica a rămas de înțepătură.

Când mă apropiam de spital efectiv începeau să-mi curgă picături de transferație de pe mine, atât de mare frică aveam, doar când ajungeam în curtea spitalului.

Și înmuia toată cămașa de pe mine de transpirație. Și așa am durat o perioadă de timp până când am început să mă adaptez procesului.

În primul rând, mie mi-a fost clar: trei jumătăți de zi pe săptămână sunt ale dializei, restul îmi aparțin.

Și în acea perioadă, oricât de mic lucru ar fi apărut în viața mea, eu încercam să mă bucur, să cosider o mare istorie și în felul acesta am reușit să mențin moralul ridicat. Am lucrat până când am făcut anii de vechime și încă sașe luni de zile pentru că a trebuit să duc clasele până se termină anul școlar.

Longevitatea în mod clar se obține cu ajutorul familiei!

Am avut soția care a fost în permanența alături de mine și ea m-a susținut chiar și în perioadele cele mai grele. Fără ea cu siguranță muream de multe ori până acum. Dar ea a știut, prin competența, prin faptul că citea tot timpul de pe Internet, de la medici, se informa, a știut tot timpul ce să-mi facă ca să reabiliteze, să mă pună pe linia de plutire", ne-a povestit Constantin Răuțu, pacientul campion, în interviul luat de jurnalistul Val Vâlcu la Centrul de dializă Fresenius NephroCare.

Dializa - trecut vs. prezent

"Nu se pot compara lucrurile, nu există termen de comparație.

Când am intrat în dializă făceam prin niște plăci, cu niște șanțuri prin care curgea apa, se punea un celofa mare și pe acolo trecea sângele. 

Dar, de regulă, după puncționare, la aproximativ o jumătate de oră făceam un frison, îmi clănțăneau dinții în gură și se cunoștea tratamentul.

Ne făcea un Algocalmin și ne reveneam. Dacă nu ne reveneam, soluția era să plecăm acasă și să venim data viitoare. Așa erau condițiile atunci!

Acum nu mai putem vorbi de acest lucru. Dacă ar fi să fac o comparație, ce a fost, ce este, e să ne gândim cum stăteau țăranii noștri în urmă cu 50-100 de ani în bordee și ce viile au astăzi. Așa este și astăzi. Diferența dintre trecut și astăzi este confortul.

Astăzi se reglează aparatul și el are grijă de noi să nu pățim nimic. 

Fiecare perioadă de timp a adus tot noi și noi aparate pentru fiecare pacient în parte.

În ceea ce mă privește, dintotdeauna am avut un mare respect pentru personalul medical care vedeam că se îngrijesc de buna noastră sănătate și în lume dacă manifești respect față de un om, chiar dacă el la început te dispietuiește, dacă tot treci pe lângă el și spui bună ziua, bună ziua, ai să vezi că și el, la un moment dat te salută și începe să te respecte.

Așa e și în dializă. Manifești iubire față de personalul medical și el automat începe să se apropie de tine și să te respecte ca om.

Dacă au familie să facă tot posibilul să rămână alături familia lor pentru că pentru ei în timp, familia reprezintă un stâlp puternic.

Medicul îl ai aici în dializă, dar familia este cea care este tot timpul cu tine și care te poate încuraja, îți poate schimba opiniile, așa cum a făcut și soția mea.

Făcea ea ce făcea, chiar dacă aveam o dializă mai rea, dacă eram distrus, venea cu ceiulețe, cu mâncare, cu ceva și după o noapte de somn dimineața mă duceam la școală. 

Nu-mi luam concedii medicale. Doar 3 luni am avut concediu medical, atunci când m-au internat în spital, n-am avut ce face. 

Atunci era o problemă prin faptul că dializoarele nu erau de unică folosință, adică nu se folosea o singură dată, ci se foloseau de până la 5 ori, până când nu mai trecea sângele.

Acum sunt dializoare de unică folosință, el spală, el face teste", a mai spus el, într-un interviu pentru DC Medical, în cadrul dezbaterii "Boala cronică de rinichi, riscul ignorării".

Vezi mai multe în video:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.