Traseu, transplant. Doctorițele Ioana Grințescu și Liliana Mirea au povestit la emisiunea Academia de Sănătate, din seria dedicată Transplantului în România, despre ce înseamnă identificarea unui potențial donator, cum sunt organele sale menținute viabile de aparate după ce a fost pronunțat diagnosticul de moarte cerebrală, dar și ce le determină să meargă înainte în munca pe care o fac.

Traseu, transplant: potențialii donatori

Dr. Ioana Grințescu, șefa Clinicii de Anestezie și Terapie Intensivă din cadrul Spitalul de Urgență Floreasca, București, cea care a anesteziat primul donator din România de la care s-a făcut o prelevare de organe în iunie 1997, spune că unele cazuri din Clinica în care lucrează pot să evolueze spre moarte clinică. Asta înseamnă că unii pacienți cu traumatisme, traumatisme craniene severe, accidente vasculare nu supraviețuiesc și sunt diagnosticați cu moarte cerebrală.

Creierul lor, explică doctorița Grințescu, nu mai are nicio activitate: „Sângele nu mai ajunge la creier pentru că inima nu mai bate și respirația nu mai are loc. (...) Pe înțelesul fiecăruia, nu mai intră sânge în creier". Explicația vine pe fondul confuziei care se face între moarte cerebrală și comă profundă.

Moderatorul emisiunii, Irinel Popescu, sublinia că unii pacienți, în funcție de diagnosticul cu care sunt internați, ar putea fi urmăriți și monitorizați din acel punct: „În spitalele din România se pierd foarte mulți donatori și unul dintre motive este că ei nu sunt identificați din timp. Și atunci când se pune problema diagnosticului și a abordării familiei, uneori se produce stopul cardiac, degringolada ce însoțește stopul cardiac. Și aceștia se pierd".

Traseu, transplant. „Faptul că ei știu cu cine trebuie să vorbească ajută foarte mult"

Ce este important, apreciază dr. Ioana Grințescu, este că activitatea de transplant este extrem de bine organizată la nivel național, iar în spitale există persoane care se ocupă de identificarea de potențiali donatori.

După ce este identificat un posibil donator, tehnicianul (neurolog, neurochirurg) anunță persoana responsabilă cu această activitate, iar apoi pacientul va trebui menținut cu metode specifice Terapiei Intensive. „E foarte important să ai o persoană care se ocupă de această identificare. Ea se ocupă de transferul pacientului spre secția noastră. Ulterior se desemnează o echipă care 24 din 24 de ore se va ocupa de menținerea acelei persoane, menținere care nu este foarte ușoară", apreciază dr. Ioana Grințescu.

După ce a fost găsit potențialul donator, el este preluat de pe secția spitalului unde a fost internat și dus în Clinica de Anestezie și Terapie Intensivă din cadrul Spitalul de Urgență Floreasca. „Faptul că ei știu cu cine trebuie să vorbească ajută foarte mult. Practic, ori de câte ori au un pacient la care văd niște semne mă sună, îi ajut să evaluăm împreună pacientul. Dacă sunt elemente sugestive, suficiente, de obicei preluăm pacientul în Terapie Intensivă, în Clinică. Pacienții nu rămân acolo unde sunt identificați și așa având acest tip de organizare a scăzut numărul celor pe care îi «ratăm»", explică dr. Liliana Mirea.

Traseu, transplant: ce înseamnă menținerea donatorului

Odată ajuns la Clinică, viitorul donator, aflat în moarte cerebrală, este menținut într-un așa mod încât funcționalitatea organelor este perfectă, explică doctorița Mirea. Iar asta se face prin mijloace de Terapie Intensivă și o tehnologie avansată: pacientul în moarte cerebrală e ventilat, îi este menținută funcția cardiovasculară, statusul ionic, metabolic. Fiecare lucru este foarte bine investigat și fiecare lucru este susținut prin terapii specifice, mai adaugă aceasta.

Însă, în unele cazuri, cauze care țin de biologia corpului și de atenția specialiștilor îngreunează menținerea pacientului aflat în moarte cerebrală. În două ore, afirmă dr. Liliana Mirea, poți să pierzi pacientul dacă nu ești atent, sodiul poate să crească și lucrurile nu se îndreaptă în direcția bună. „Pacientul menținut pentru transplant este unul dintre cei mai dificili pacienți din Terapie Intensivă", apreciază aceasta.

Pentru punerea unui diagnostic corect și pentru menținerea organelor pacientului în bună stare de funcționare e nevoie de o serie de dotări în spitale – aparate speciale: encefalograf, ventilatoare anume pentru funcția respiratorie, aparate de monitorizare, resurse umane. Specialiștii amintesc că un astfel de pacient necesită un asistent care să stea în permanență și un medic dedicat. Maximum de 10 din 42 de spitale de urgență din România pot ține donatorul în condiții bune, completează dr. Ioana Grințescu. Potrivit acesteia, „cu cât donatorul este menținut în parametrii potriviți, cu atât transplantul este reușit".

Iar tot acest proces costă. Dr. Grințescu susține că au fost variații în acoperirea cheltuielilor, iar acum o mare parte din banii pentru activitatea de transplant vin prin Programul Național de Transplant. Partea de monitorizare poate fi scumpă întrucât multe cazuri sunt dificile, la limită, trebuie făcute analize.

Potrivit dr. Grințescu, costurile pot ajunge în 24 de ore și la 3.000 de euro, cu tot cu diagnostic. Iar dacă se mai adaugă o zi până la transplantare, se mai socotesc alte câteva sute de euro.

Traseu, transplant: satisfacția

Odată găsit potențialul donator, coordonatorului de transplant dintr-un spital i se transmit toate datele.

La Spitalul Floreasca, lucrurile sunt clare, povestește dr. Ioana Grințescu: „Lucrăm cu același om de 20 de ani. Avem o colaborare excelentă, există încredere, iar coordonatorul nostru de transplant a dat niște rezultate excepționale. (...) Existența acestui coordonator ne facilitează nouă mult activitatea. Mi-aduc aminte de perioada în care nu exista această preocupare pentru a educa un coordonator și discutam noi cu familia și era extrem de neplăcut și pentru noi care îngrijeam pacient. (...) Rezultatele erau catastrofale".

Acum există protocoale care detaliază fiecare pas din traseul unui transplant. Coordonatorul de transplant verifică dacă pacientul provine dintr-un accident rutier și ia legătura cu Medicina Legală. Tot coordonatorul ia legătura cu cei care fac investigațiile imunologice, asigură suportul dintre diferite puncte de activitate. Se face o comisie interdisciplinară din anestezist, neurochirug și neurolog. „Nu trecem peste niciun amănunt care ar putea să compromită ulterior activitatea", mai precizează dr. Ioana Grințescu.

Dr. Liliana Mirea mărturisește că oamenii implicați în activitatea de transplant au o mare satisfacție când aduc un pacient pe masa de donare: „Este incredibil și pentru noi. Iar când ne întâlnim la Zilele Transplantului și cu transplantați de acum 15 ani, de 20 de ani care arată incredibil și au o calitate a vieții extraordinară – este singurul lucru care ne face să mergem înainte".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.