Valery Horsley și Brett Shook de la Universitatea Yale au studiat genetica fibroblastelor și au analizat efectele lor asupra șoarecilor și a oamenilor și au găsit diferențe multiple în modul în care aceste celule răspund la leziuni și la schimbările care apar în timpul îmbătrânirii.

De exemplu, după rănire, un subgrup de fibroblaste care produc în mod normal adipocite sau celule de grăsime începe să formeze țesut cicatricial pentru a repara țesutul cutanat. Aceste celule sunt reduse în pielea umană comparativ cu pielea șoarecelui, ceea ce poate explica de ce cicatricile sunt mai răspândite la oameni decât la șoareci.

,,Aceste subgrupuri de celule pot explica potențiale diferite de vindecare la diferite persoane”, a spus Valerie Horsley, autorul principal al studiului, profesor asociat de biologie moleculară, celulară și de dezvoltare la Universitatea Yale. 

Studiul a identificat, de asemenea, rolul esențial al celulelor imune numite macrofage în combaterea nu numai a infecției, ci și a vindecării rănilor și formării cicatricilor. Macrofagele care apar la vârful regenerării țesutului pot semnala selectiv un subgrup de fibroblaste. Țesutul uman conține mai multe subgrupuri de macrofage și fibroblaste, iar ambele populații sunt reduse la șoarecii vârstnici, de aceea în cazul lor rănile se vindecă mai greu, potrivit Medicalxpress.com.

Cercetătorii plecând de la identificarea populațiilor funcționale distincte ale celulelor pielii și dezvaluirea semnalelor care controlează comportamentul lor, speră să dezvolte noi terapii direcționate pentru defectele de vindecare și formarea cicatricilor.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.