Cancerul ovarian al șaptelea cel mai frecvent tip de cancer din lume și a șaptea cea mai frecventă cauză de mortalitate la femei, subliniază, din start, Lt. col. dr. Bogdan-Paul Panaite, medic primar obstetrică-ginecologie, asistent universitar și doctor în ştiinţe medicale, cu supraspecializare chirurgie oncologică, competenţe în  chirurgie laparoscopică ginecologică,  ecografie genitală, histeroscopie şi colposcopie, managementul serviciilor de sănătate. 

De ce apare

Cauzele apariției sale nu sunt încă descoperite, arată specialistul, însă există o corelație cu anumiți factori de risc, printre care:

- Îmbătrânirea – riscul crește cu fiecare decadă, incidența maximă fiind în jurul vârstei de 60 ani;

- Istoricul familial  - riscul crește la femeile care au avut cel puțin o rudă de gradul I  cu cancer de sân sau cancer ovarian - acest lucru se explică prin moștenirea mutațiilor genetice (anumite subtipuri de cancer ovarian se asociază cu mutațiile genelor BRCA 1 și BRCA 2);

- Istoricul personal de cancer de sân înainte de vârstă de 50 ani;

- Numărul de nașteri - femeile nulipare (care nu au născut niciodată) au riscul mai mare de a dezvoltă cancer ovarian;

- Rasă – femeile din rasă caucaziană se pare că ar prezența un risc cu aproximativ 40% mai mare de a dezvoltă tumori ovariene maligne decât femeile din rasă neagră sau hispanice.

Care sunt simptomele

Principalele simptome ale cancerului ovarian de obicei apar în stadii tardive, când resursele terapeutice pentru vindecare sunt limitate din cauza extensiei bolii.

Totuși, aceste simptome sunt:

- Senzația de presiune în zona abdominală sau pelviană;

- Tulburări ale tranzitului intestinal - cel mai frecvent constipație;

- Greață, pierderea apetitului, pierdere în greutate;

- Creșterea în volum a abdomenului și/sau dificultăți de respirație datorită lichidului de ascită acumulat la nivelul cavității abdominal.

Cum se pune diagnosticul

Diagnosticul cancerului ovarian se realizează prin examenul clinic - general și local; analize de sânge, examinări imagistice - ecografia transvaginală, rezonanță magnetică nuclear (RMN), tomografia computerizată (CT), tomografia cu emisie de pozitroni (PET-CT), arată arată Lt. col. dr. Bogdan-Paul Panaite.

Diagnosticul definitiv este pus de examenul histopatologic, ce poate fi efectuat înainte de intervenția chirurgicală prin biopsia tumorii sau prelevare de lichid de la nivelul cavitații peritoneale (dacă acesta este prezent) sau postoperator prin examinarea tuturor țesuturilor excizate în timpul intervenției chirurgicale.

Cum se tratează chirurgical

Intervenția chirurgicală constă în extirparea ovarelor, trompelor uterine, uterului și colului uterin, ganglionilor pelvini și a tuturor țesuturilor ce prezintă invazie tumorală la examinarea abdomenului intraoperator.

Pentru obținerea unui rezultat cât mai bun și pentru o excizie cât mai largă a țesutului afectat de celulele canceroase pot fi necesare intervenții complexe în echipe mixte (ginecolog, urolog, chirurg) - rezecții segmentare de colon, rect, vezica urinară, în stadii avansate ale bolii.

Prognosticul este dat de progresia loco-regională a bolii, invazia țesuturilor învecinate, tipul histologic, vârstă și statusul clinic - biologic al pacientei. Postoperator se recomandă prevenirea constipației, un consum adecvat de lichide,  mobilizare activă prin eforturi fizice ușoare, repaus sexual și urmarea tratamentului prescris de către medicul curant.

După o intervenție chirurgicală pentru eradicarea cancerului ovarian sunt recomandate controale regulate la medicul ginecolog și oncolog în vederea monitorizării progresiei sau involuției bolii și a stabilirii tratamentului ulterior, mai arată Lt. col. dr. Bogdan-Paul Panaite.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.