Ați experimentat vreodată gustul ciudat al apei după ce a stat o vreme într-o sticlă de plastic reutilizabilă? Se pare că există un motiv solid, dar îngrijorător pentru acest lucru. Doi chimiști de la Universitatea din Copenhaga au studiat ce substanțe chimice sunt eliberate în lichide de tipuri populare de sticle reutilizabile din plastic moale. Rezultatele studiului au fost o surpriză foarte neplăcută!

Perturbatori endocrini și insecticide!

„Am fost surprinși de cantitatea mare de substanțe chimice pe care le-am găsit în apă după 24 de ore de stat în aceste sticle. Au fost sute de substanțe în apă - inclusiv substanțe niciodată găsite până acum în plastic, precum și substanțe care sunt potențial dăunătoare pentru sănătate. După spălarea la un ciclu în mașină de spălat vase, au găsit câteva mii (de substanțe, n.r.)”, spune Jan H. Christensen, profesor de chimie analitică a mediului la Departamentul de științe a plantelor și a mediului al Universității din Copenhaga.

Rezultatele studiului sunt publicate în revista științifică Journal of Hazardous Materials (link direct studiu).

Profesorul Christensen și colega de cercetare Selina Tisler au detectat peste 400 de substanțe diferite emise din plasticul sticlei și peste 3.500 de substanțe derivate din săpunul de spălat vase. O mare parte dintre acestea sunt substanțe necunoscute pe care cercetătorii nu le-au identificat încă. Dar chiar și dintre substanțele chimice identificate, toxicitatea a cel puțin 70% dintre rămâne necunoscută.

Foto-inițiatorii se numără printre substanțele toxice găsite în apă care îi îngrijorează pe cercetători. Se știe că aceștia au efecte potențial dăunătoare asupra sănătății organismelor, cum ar fi perturbatori endocrini și cancerigeni. În plus, cercetătorii au descoperit o varietate de dedurizatori de plastic, antioxidanți și agenți de eliberare utilizați la fabricarea plasticului, precum și dietiltoluamidă (DEET), un insecticid folosit în mod obișnuit ca substanța activă din spray-ul pentru țânțari.

Spălarea în mașinile pentru vase adaugă mai multe substanțe în apa îmbuteliată

În experimentele lor, cercetătorii au imitat modurile în care mulți oameni folosesc de obicei sticlele de plastic pentru băuturi. Oamenii beau adesea apă care a fost ținută în sticle timp de câteva ore. Cercetătorii au lăsat apă obișnuită de la robinet atât în sticle noi, cât și în cele folosite, timp de 24 de ore, atât înainte, cât și după spălarea la mașină, precum și după ce sticlele au fost în mașina de spălat vase și au fost clătite bine cu apă de la robinet.

„Ceea ce se eliberează cel mai mult, după spălarea în mașina de vase, sunt substanțele din săpun. Cele mai multe dintre substanțele chimice care provin din sticla de apă în sine rămân după spălarea la mașină și clătirea suplimentară. Cele mai toxice substanțe pe care le-am identificat au apărut de fapt după ce sticla a fost în interiorul mașinii de spălat vase – probabil pentru că spălarea uzează plasticul și, prin urmare, crește scurgerea de substanțe din el”, explică cercetătoarea postdoctorală și prim-autorul Selina Tisler de la Departamentul de Științe ale Plantelor și Mediului.

În sticle reutilizabile noi, aproape 500 de substanțe diferite au rămas în apă după o clătire suplimentară. Peste 100 dintre aceste substanțe proveneau din plasticul în sine. Ea subliniază că încă nu au ajuns la concluzia dacă apa din sticle este dăunătoare sănătății, deoarece în prezent au doar o estimare a concentrațiilor substanțelor și evaluările toxicologice nu au fost încă finalizate.

„Doar pentru că aceste substanțe sunt în apă, nu înseamnă că apa este toxică și ne afectează pe noi, oamenii. Dar problema este că nu știm sigur asta. Și, în principiu, nu este deloc grozav să bei reziduuri de săpun sau alte substanțe chimice”, spune Selina Tisler.

Dar cercetătoarea a luat deja o decizie personală: „De acum înainte voi folosi o sticlă din sticlă”.

„Ne pasă foarte mult de nivelurile scăzute de pesticide din apa noastră de băut. Dar când turnăm apă într-un recipient din care să o bem, adăugăm fără să știm sute sau mii de substanțe în apă. Deși nu putem spune încă dacă substanțele din sticlele reutilizabile ne afectează sănătatea, voi folosi o sticlă sau o sticlă din oțel inoxidabil de calitate în viitor”, spune și Jan H. Christensen.

Cercetătorii bănuiesc că producătorii de sticle adaugă doar o mică parte din substanțele găsite intenționat. Majoritatea au apărut din neatenție fie în timpul procesului de producție, fie în timpul utilizării, în cazul în care substanțele în cauză ar fi putut fi transformate, de fapt, din alte substanțe. Aceasta include prezența DEET, care respinge țânțarii, în cazul căruia cercetătorii au emis ipoteza că, pe măsură ce unul dintre agenții de înmuiere din plastic se degradează, acesta este transformat în DEET.

„Dar chiar și dintre substanțele cunoscute pe care producătorii le adaugă în mod deliberat, doar o mică parte din toxicitate lor a fost studiată. Deci, în postura de consumator, nu știi dacă vreuna dintre celelalte are un efect dăunător asupra sănătății tale”, spune Selina Tisler.

Prea puține cunoștințe, reglementări prea blânde

Potrivit cercetătorilor, rezultatele reflectă o lipsă de cunoștințe și de reglementare în producția de sticle din plastic:

„Studiul exemplifică cât de puține cunoștințe există despre substanțele chimice emise de produsele cu care alimentele și băuturile noastre intră în contact. Și, este o problemă generală faptul că reglementările de siguranță în timpul producției sunt foarte blânde. Din fericire, atât în Danemarca, cât și la nivel internațional, căutăm cum să reglementăm mai bine acest domeniu”, spune Jan H. Christensen.

Între timp, Selina Tisler speră ca toate companiile care au astfel de produse să-și asume responsabilitatea de la sine:

„Sperăm că toate companiile care își pun numele pe sticlele de plastic reutilizabile vor fi mai atente la produsele pe care le achiziționează de la furnizori și, poate, vor cere furnizorilor să investigheze substanțele găsite în ceea ce produc”, conchide Tisler.

În carul experimentului au fost testate trei tipuri diferite de sticle de băut, toate putând fi găsite în magazinele daneze. Două dintre sticle sunt din plastic biodegradabil, conform producătorului. Au fost folosite atât sticle noi, cât și cele mai uzate. Sticlele au fost testate atât înainte, cât și după spălarea la mașină, dar și după cinci clătiri suplimentare cu apă de la robinet.

Cercetătorii au efectuat o așa-numit screening non-țintă (NTS) folosind un cromatograf lichid și un spectrometru de masă, care, ca și în cazul metodelor tradiționale, nu se limitează la analizarea substanțelor care se suspectează a fi prezente, ci în schimb evaluează toate substanțele prezente.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.