Vezi și: Cea mai subestimată legumă din bucătărie. Ajută inima, sistemul osos și scade riscul de boli

Sindromul inimii frânte, cunoscut științific sub denumirea de cardiomiopatie takotsubo, este o afecțiune temporară a inimii care imită simptomele unui infarct. Deși această afecțiune a fost identificată pentru prima dată în Japonia, în 1990, ea a atras între timp atenția la nivel mondial datorită efectelor sale surprinzătoare.

Cardiomiopatia takotsubo se caracterizează printr-o slăbire bruscă a ventriculului stâng al inimii, ceea ce poate afecta capacitatea acesteia de a pompa sângele eficient, de obicei în urma unui stres emoțional sau fizic intens. În ciuda manifestării dramatice, sindromul inimii frânte este, de obicei, temporar și tratabil, iar majoritatea pacienților se recuperează complet în câteva săptămâni.

Ce declanșează sindromul inimii frânte?

Afecțiunea apare, de regulă, ca răspuns la stres sever și brusc, fie că este vorba despre stres emoțional sau fizic. Aceasta poate include evenimente precum pierderea unei persoane dragi, un accident grav, un diagnostic de boală incurabilă sau chiar evenimente pozitive dar neașteptate, cum ar fi o petrecere-surpriză sau câștigarea unei sume mari de bani.

Deși cauza exactă rămâne neclară, cercetătorii cred că un val de hormoni ai stresului, precum adrenalina, "paralizează" temporar inima, determinând-o să funcționeze anormal.

Cine este cel mai afectat?

Deși sindromul inimii frânte poate afecta pe oricine, studiile arată că aceasta afectează în mod disproporționat femeile, în special pe cele cu vârste cuprinse între 58 și 75 de ani. De fapt, peste 90% dintre cazurile raportate implică femei, iar incidența crește după menopauză.

Acest lucru sugerează că modificările hormonale, în special declinul estrogenului, ar putea juca un rol în creșterea susceptibilității femeilor la această afecțiune după vârsta mijlocie. Cu toate acestea, afecțiunea nu este limitată doar la adulții mai în vârstă. Chiar și persoanele mai tinere, mai ales cele cu anumite afecțiuni preexistente, cum ar fi tulburările de sănătate mintală sau condițiile neurologice, pot fi afectate.

Recunoașterea simptomelor

Simptomele sindromului inimii frânte seamănă foarte mult cu cele ale unui infarct, ceea ce face dificilă distingerea celor două afecțiuni fără teste medicale. Pacienții experimentează adesea dureri toracice, dificultăți de respirație, oboseală, transpirații reci, amețeli și, în unele cazuri, leșin.

Spre deosebire de infarct, care este cauzat de o blocare a arterelor coronariene, sindromul inimii frânte apare atunci când ventriculul stâng al inimii devine temporar slăbit, însă arterele coronariene rămân curate. Astfel, deși simptomele sunt similare, cauzele celor două afecțiuni sunt foarte diferite.

Foto: Freepik @user26823545

Procesul de diagnosticare

Pentru a diagnostica sindromul inimii frânte, medicii efectuează de obicei mai multe teste, inclusiv electrocardiogramă (ECG), ecocardiogramă sau coronarografie. Aceste teste ajută la excluderea unui infarct, arătând că arterele coronariene nu sunt blocate.

O ecocardiogramă poate evidenția balonarea caracteristică a ventriculului stâng, care seamănă cu un vas tradițional folosit de pescarii japonezi pentru prinderea caracatițelor—de aici și numele „takotsubo”.

Tratament și gestionare

În prezent, nu există un tratament specific pentru sindromul inimii frânte, dar afecțiunea este de obicei gestionată cu medicamente utilizate în insuficiența cardiacă. Acestea pot include beta-blocante pentru a controla nivelurile de hormoni ai stresului, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ACE) pentru reducerea tensiunii arteriale și diuretice pentru eliminarea excesului de lichid din corp. În cazuri rare, dacă funcția inimii este sever afectată, pot fi necesare tratamente avansate, cum ar fi o pompă intra-aortică pentru sprijinirea pompării inimii.

Deși majoritatea persoanelor se recuperează complet în câteva săptămâni, unii pot experimenta efecte persistente, cum ar fi lipsa de energie sau simptomele insuficienței cardiace. Este, de asemenea, important să se abordeze stresul emoțional sau fizic care ar fi putut contribui la afecțiune. Consilierea psihologică și tehnicile de gestionare a stresului, inclusiv practici de relaxare precum meditația sau yoga, pot fi utile pentru prevenirea recidivelor.

Citește și: Legătura dintre aerul poluat și complicațiile pentru sistemul circulator. Cum poluarea afectează sănătatea inimii și a vaselor de sânge

Rolul stresului emoțional

Unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale sindromului inimii frânte este rolul pe care stresul emoțional îl joacă în declanșarea afecțiunii. Emoțiile intense asociate cu durerea, frica sau furia pot activa răspunsul organismului la stres, care, la rândul său, afectează inima.

Acest lucru subliniază conexiunea complexă dintre sănătatea mintală și sănătatea cardiacă, evidențiind necesitatea ca oamenii să găsească modalități eficiente de a face față stresului emoțional. Învățarea gestionării stresului prin mindfulness, terapie și sprijin social poate reduce riscul de a dezvolta complicații cardiace.

Perspective pe termen lung

Deși sindromul inimii frânte poate fi alarmant, prognosticul pentru majoritatea persoanelor este pozitiv. Majoritatea se recuperează complet în câteva săptămâni sau luni, iar afecțiunea nu duce, de obicei, la leziuni cardiace pe termen lung.

Totuși, experiența poate fi emoțional solicitantă, iar monitorizarea continuă poate fi necesară pentru persoanele care au avut episoade severe. Pentru cei care continuă să aibă simptome de insuficiență cardiacă sau dureri toracice persistente, pot fi necesare evaluări și tratamente suplimentare.

În cazuri rare, sindromul inimii frânte poate fi fatal, în special dacă apar complicații precum insuficiența cardiacă, aritmiile sau șocul cardiogen. Cu toate acestea, riscul general de deces rămâne scăzut, estimările sugerând că mai puțin de 8% dintre persoanele cu această afecțiune vor deceda din cauza acesteia.

Prevenirea sindromului inimii frânte

În prezent, nu există o metodă infailibilă de a preveni sindromul inimii frânte, dar reducerea stresului și menținerea unui stil de viață sănătos pot ajuta la minimizarea riscului. Exercițiile fizice regulate, o dietă echilibrată, somnul suficient și conexiunile sociale puternice contribuie toate la sănătatea generală și la reziliența în fața stresului. Pentru cei cu afecțiuni de sănătate mintală preexistente, solicitarea ajutorului profesional poate fi crucială pentru gestionarea stresului emoțional.

În concluzie, sindromul inimii frânte ne reamintește de impactul profund pe care stresul emoțional și fizic îl pot avea asupra organismului, în special asupra inimii. Deși este o afecțiune serioasă, cu tratamentul potrivit și gestionarea stresului, majoritatea persoanelor se pot recupera și pot avea o viață sănătoasă. Înțelegerea cauzelor și simptomelor este esențială pentru detectarea timpurie și asigurarea celui mai bun rezultat posibil pentru cei afectați.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.