Radu Gănescu, președintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România (COPAC), care este și vicepreședinte al European Patient Forum (EPF), spune că Ordonanța care liberaliza / privatiza programele naționale curative și permitea, teoretic, pacienților incluși în acestea să fie tratați și la spitale private, a fost greșit gândită din start. Ideea în sine este bună, a subliniat Radu Gănescu, dar așa cum a fost pusă pe hârtie, în Ordonanță, e în detrimentul pacientului și a spitalelor de stat. 

„Nu mă miră că CCR a luat această decizie. Era de așteptat pentru că nu are coerență în legislația pe care o avem acum! Trebuie să schimbi multe lucruri ca să poți face acestă liberalizare a programelor naționale curative”, a explicat, EXCLUSIV la DC Medical, Radu Gănescu. 

Programele trebuiau modificate ca să poată fi liberalizate

El spune că, în primul rând, liberalizarea aceasta, făcută pe genunchi, duce la o concurență neloială între spitalele de stat și cele private, care sunt puse să activeze pe aceeași piață, dar prima categorie e constrânsă de legislație, în timp ce a doua „joacă” la liber. 

„De atunci când a fost dată ordonanța noi am avut întrebări legate de cum se poate face acest transfer, având în vedere că sistemul public va fi cumva discriminat, nu va putea să existe o concurență și se pare că cei de la Curtea Constituțională (CCR) tot pe acest lucru au mers. Discuții au fost și atunci. Din punctul de vedere al unui pacient, pot să vă spun un lucru: da, nu aș avea nimic împotrivă să mă tratez în niște condiții bune la un spital privat. Dar din punctul meu de vedere, în sistemul de sănătate din România este aproape imposibil de făcut așa ceva, pentru că va fi concurență neloială și e clar că va fi în  detrimentul spitalelor publice, cele care asigură tratamentul pentru marea majoritate a pacienților (...) Există clar concurență neloială apropos de sistemul de achiziții, și am văzut că inclusiv pe chestia asta s-a mers în enunțarea excepției de neconstituționalitate. Statul, publicul adică, trebuie să aplice legea achizițiilor. Privatul nu, nu aplică aceeași legislație și nu are aceleași condiții. E clar că e un lucru drisciminatoriu. Nu poți, pe o piață unică a serviciilor medicale, să ai două sisteme diferite, unul care să fie supus unei legislații, și celălalt care să fie liber”, a declarat acesta. 

Citește și: Spitalele private nu pot intra în programele naționale de sănătate! Decizia CCR anulează liberalizarea

Radu Gănescu consideră că înainte de a se fi luat această decizie de liberalizare / privatizare, ar fi trebuit ca programele naționale curative să fi fost regândite, întrucât în condițiile actuale legislative mutarea lor la privat ar însemna ca pacientul să plătească din buzunar, dintr-un simplu motiv: pentru că ele nu sunt gândite unitar - cum este spre exemplu programul național de dializă, care include într-un cod toate lucrurile de care are nevoie pacientul-, ci sunt fragmentate, decontarea serviciilor făcându-se pe bucăți, din fonduri diferite. 

Riscul ca pacientul să fi scos bani din buzunar

„Îți dau un exemplu, programul de hemofilie sau de scleroză, care vrei. Te duci la centru, la spital, îți iei tratamentul, ți se fac analizele, monitorizare, te consultă medicul. Toate bune și frumoase, dar tratamentul în sine, medicația, se decontează prin Programul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, analizele și toate celelalte se fac prin spitalizare de zi, prin contractul cadru, prin pachetul de bază. Sunt două servicii separate, două lucruri separate, două bugete separate. Ori, dacă tu lași programul curativ la privat, ce face pacientul? Se duce la privat, la un neurolog, își ia tratamentul, dar are nevoie și de monitorizare! De servicii care sunt în pachetul de bază. Păi dacă spitalul privat derulează programul național dar nu are contract cadru, nu poate să i le facă decât contra cost! Deci, dacă nu le pui pe toate într-un singur pachet cum e la dializă, de exemplu, să ai în program și analize, și monitorizare, și consultul, alte servicii și transportul, și tot, atunci nu poți să faci nimic, pentru că vorbim de bugete diferite, din locuri diferite”, a arătat președintele COPAC. 

Modelul programului de dializă a funcționat, a detaliat Radu Gănescu, pentru că a fost gândit din start ca un program complet, care include tot ce are nevoie pacientul. Deși și aici costul serviciului e mai mic decât ar trebui, diferența dintre costul real și cel decontat de stat însă nu e uriașă ca în alte programe. 

„Programul de dializă, spre exemplu, a avut succes pentru că ce s-a întâmplat - a venit statul și a spus eu îți calculez un cod al tratamentului unui pacient. Ce îi trebuie unui pacient? Păi, îi trebuie transport de acasă la centrul de dializă, îi trebuie serviciul medical - consultul, testarea, intervenția în sine cu totul, dializa în sine cu tot cu kituri, mâncarea și drumul înapoi. Cât costă pachetul acesta? O sută de euro sau cât e! Bun, atunci tu privat îmi tratezi pacientul, eu stat îți dau 100 de euro per pacient. Cu ocazia asta eu, ca stat, am numărul exact de pacienți, că am tot interesul să îl știu, mi se raportează, știu câți au fost tratați, știu exact condițiile și în ce fel. Adică e un lucru pe care îl controlez fără să am eu răspundere directă foarte mare. Eu nu am văzut niciun pacient cu dializă să se plângă. Dimpotrivă, condițiile sunt de top. Deci, lucrurile merg, se poate face. Pe modelul ăsta putem să facem mai multe programe naționale! Dar trebuie să o faci într-un mod controlat și să îți asumi că plătești costul real al serviciului. (...) Deși nici aici, la dializă, prețurile nu sunt cele reale, pentru că nu au mai fost modificate nici măcar cu cursul valutar de ani de zile. Și între timp lumina s-a scumpit, apa s-a scumpit, alte utilități la fel, s-au mărit și salariile personalului meidcal la stat, dar în clinicile private nu au de unde să mărească la nivelul celor de la stat din moment ce tu ai aceleași încasări, același preț de decontare. Privatul nu are de unde să crească salariile decât dacă ia bani de undeva. Ori nu poate să ia coplată, pentru că e ilegal”, detaliază Radu Gănescu.  

Pacientul ar fi fost pus să plătească

Ordonanța ignora, așadar, și aceasta mare problemă: diferența între costul foarte mic stabilit de stat pentru un serviciu medical și costul real al acestuia. 

„Repet, din punctul de vedere al pacientului, să am opțiunea să mă duc oriunde să mă tratez, fie că e public, fie că e privat, nu e rău. Poate am un spital privat mai aproape de domiciliu decât un spital public care este la județ sau la București, sau în centrele universitare. Dar să aplici chestia asta în practică este aproape imposibil din punctul de vedere al sistemului pe care îl avem. Pentru că noi decontările le avem la un preț mic, un preț care e clar nesustenabil, adică diferența între a deconta o apendicită în spitalul public față de apendicită în spitalul privat este de mii de euro. Deci, nu suntem conectați la o decontare realistă, cum se întâmplă în sistemele de sănătate din Europa, unde avem și public și privat, și unde se decontează pe aceeași intervenție aceeași sumă. (...)  În România să aplici așa ceva e imposibil. Pentru că noi nu decontăm la un preț real, decontăm la un preț estimat care este sub realitate, și practic spitalele de stat trăiesc din banii pe care-i primesc de la consiliile locale sau de la minister, pentru că altfel din decontări nu au cum. (...)  E clar că privatul nu ar putea și nici nu cred că ar vrea să facă serviciile pe acel preț mic de decontare, deci clar ar mai cere pacientului. Și asta a fost o discuție, dacă pacienții vor plăti la privat. Pentru că dacă nu plătesc, da, vreau să beneficiez. Dar dacă plătesc? N-am făcut nimic!” a punctat Radu Gănescu. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.