George Emil Palade și-a început studiile în 1930 la București. „Încă din timpurile facultății a intrat, să zicem așa, în grațiile profesorului Francisc Rainer, iar în 1946 când a plecat în America, el era deja conferențiar la catedra de anatomie a Facultății de Medicină", începe povestea prof. dr. Octavian Buda, titularul catedrei de Istoria Medicinei la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila" din București, EXCLUSIV la Interviurile DC MEDICAL.

Formarea ca morfolog a lui George Emil Palade este, spune profesorul, indiscutabilă. Palade și-a adjudecat numeroase descoperiri, înainte de a o face pe cea care i-a adus Premiul Nobel.

Idei geniale, încă de pe vremea când era în țară

„El s-a ocupat de zona aceasta de cercetare morfologică inclusiv la nivel celular, microscopic, și are o lucrare de absolvire de Facultății, un doctorat extrem de original. El a studiat anatomia rinichilor delfinului. Pentru că și-a pus o întrebare simplă dar, în același timp, iată, cu totul deosebită: cum bea un rinichi apă sărată, pentru că a bea apă sărată e incompatibil cu viața, nu se poate așa ceva. Or, el a studiat anatomia rinichilor delfinului cu foarte mare precizie, și a descris acolo la nivelul structurilor microscopice, filtre care sunt capabile să scoată sarea din apa marină, astfel încât un delfin să poată trăi bând apa respectivă. Deci, iată, avea niște preocupări din aceste de morfolog extraordinar".

După al Doilea Război Mondial, însă, George Emil Palade, care era gierele celebrului industriaș Malaxa, a emigrat în SUA. Și asta a contribuit masiv la cariera sa spune istoricul de la UMF Carol Davila.

Dacă ar fi rămas în România...

„Dacă îmi cereți părerea care ar fi fost cariera lui Palade dacă ar fi rămas în România, nu cred că ar fi avut o soartă foarte bună. Era ginerele lui Nicolae Malaxa. În același timp, după 1947 - 1948 , lucrurile s-au schimbat pentru anumiți profesori universitari. Francisc Rainer a murit în 1944, dar un alt mentor direct al lui Palade, Grigore T. Popa, a avut parte de o soartă tragică după război. În orice caz, el (Palade, n.r.) s-a hotărât să plece în Occident și scrisorile de recomandare ale lui Grigore T. Popa (...) l-au ajutat să ajungă în America", arată prof. dr. Octavian Buda.

În America, cariera lui George Emil Palade a înflorit, la propriu. Pentru că a avut șansa de a lucra în câteva dintre cele mai prestigioase instituții de cercetare și învățământ de peste ocean. Iar Nobelul tot acestui fapt i se datorează, ceea ce face ca pretențiile României asupra acestui premiu să nu fie tocmai îndreptățite.

„Primul lui loc de muncă este Institutul Rockefeller de la New York, unde va colabora, sau în orice caz unde șeful lui de atunci, Albert Claude, îi dă posibilitatea să aibă acces la un instrument fabulos pentru perioada respectivă: microscopul electronic. Ei, dacă Paulescu ar fi fost nominalizat eu cred că ar fi luat Premiul Nobel și ar fi fost un produs exclusiv al școlii de medicină de la noi, dar la Palade lucrurile trebuiesc un pic împărțite. Adică, bineînțeles că el e deja format ca morfolog la București, școala pe care a avut-o cu oameni de talia lui Francisc Rainer, Grigore T. Popa (...), deci el era format, dar sigur că mediul științific extraordinar pe care l-a avut acolo (în SUA, n.r.) l-a ajutat să facă descoperiri remarcabile mai ales la mijlocul anilor 50", explică prof. dr. Octavian Buda.

Iar descoperirile pe care românul Palade le face în SUA - cele mai importante din cariera sa - au schimbat istoria medicinei.

Cele mai mari descoperiri, pe tărâm american

„În primul rând a descoperit ribozomii, atașați reticulului endoplasmatic, a colaborat după cum am spus cu Albert Claude, cu Keith Porter și Philip Siekevitz – cei doi n-au luat premiul Nobel, deși și ei sunt foarte profund legați de înțelegerea arhitecturii celulei. Acuma, apropos de inspirație și de chiar o doză de geniu, el a știut să se adapteze extraordinar în planul experimentelor științifice, a profitat din plin de tehnologie, dar a avut și idei genial de simple. Și vă dau una din ele. O posibilitate de a avea acces la structurile celulare, logică, este untracentrifugarea. Untracentrifugarea îi permite desfacerea celulei și accesul la părțile ei componente. Dar știți cum este untracentrifugar? E ca și cum te afli într-un automobil, mergi cu 200 de km pe oră, și intri direct într-un perete. Și încerci să cercetezi și să analizezi resturile unui impact deosebit de puternic, în care lucrurile sunt praf făcute, ca să spunem așa. Or, Palade are o inspirație nemaipomenită. Își amintește de pelteaua, de gemul pe care îl mânca în copilărie, și își dă seama că dacă acea soluție în care este băgată structura celulară este o soluție de sucroză, deci este o soluție în care există foarte mult zahăr, atunci se produce un fel de gelificare. Și gelul acela rezistent permite ca organitele celulare să rămână conservate. Și această îmbunătățire a soluțiilor în care să se desfășoară experimentele morfologice, a dus, rând pe rând, la descoperiri absolut remarcabile", arată prof. dr. Octavian Buda.

Și tot lui Palade i se mai atribuie un lucru, iarăși, extraordinar de interesant și de important: „este primul savant care arată, cu microscopul electronic, că între neuroni nu există o relație directă. (...) Palade și cu un alt colaborator al său, Pelley, arată pentru prima dată, cu fotografii la microscopul electronic, sinapsa și structura ei. Deci, el este un mare morfolog, un explorator al universului celular și bineînțeles că de la New York, ajunge la Yale University, și, în 1974, când este norminalizat la Premiul Nobel, este este reprezentantul Universității Yale".

Nobelul, pe cartea de vizită a Yale

Așadar, de drept, acest premiu, chiar dacă e câștigat de un român, face parte din palmarestul unei instituții prestigioase de învățământ americane.

„Deci, cartea de vizită a Universității Yale, pe lângă numeroșii laureați ai premiului Nobel pe care îi are, sigur că îl are și pe George Emil Palade. Palade a mai luat o serie de premii anterioare, care sunt considerate un fel de premergătoare pentru Premiul Nobel propriu-zis, a luat premiuL Lascăr, care se dă pentru științele fundamentale, deci, într-un fel el se aștepta că va obține acest premiu. Și sigur că a fot norminalizat, în mod corespunzător, de către americani și bineînțeles, Universitatea Yale are un rol important de jucat în acest lucru".

Munca cercetătorului român avea să mai fie recunoscută, indirect, printr-un alt premiu dat de Fundația Alfred Nobel.

„În 2008, dacă nu mă înșel, s-a mai dat un Premiu Nobel indirect pentru Palade, este vorba de descrierea cu lux de amănunte a structurii ribozomilor, cu microscoape electronice de ultimă rezoluție. Deci, practic, au reușit să arate un astfel de organit celular cu o precizie de moleculă. Și pentru asta sunt trei savanți care au luat Premiul Nobel, printre care un cercetător care provine din sudul Indiei, Venkatraman Radhakrishnan, dar care este președintele lui Royal Society de la Londra. Ei, iată că în timp, încă o dată, cercetările lui Palade i se recunosc".

Când vine vorba de dreptul de „proprietate" asupra Nobelului lui Palade, nu putem ignora – spune prof. dr. Octavian Buda – că acesta a fost luat în anumite condiții. Și că în cazul lui, s-au întrunit toate condițiile ca acel premiu să fie acordat.

„Dar aici avem o problemă care pe de-o parte ține de tehnologie, comunicare, nivelul științific, și faptul că astfel de cercetători - și aici trebie să fim foarte atenți - știu să publice la locul potrivit, la momentul potrivit și, dacă vreți, în contextul potrivit".

Ce savanți români ar putea avea acum pretenția la un Premiu Nobel, aflați din video: 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.