Relația noastră cu mâncarea reflectă în mod profund modul în care ne raportăm la noi înșine, afirmă medicul psihiatru Petronela Nechita.

"Oamenii trebuie să mănânce pentru a supravieţui", spune medicul.

Medicul spune că atunci când devenim mai conștienți de nevoile noastre personale și învățăm să le satisfacem corespunzător, tendința de a recurge la mâncare ca formă de consolare sau recompensă scade semnificativ.

Mâncatul emoțional este definit ca răspuns la emoții dificile sau la situații tensionate prin consumul de alimente, chiar și atunci când nu simțim foamea fiziologică.

"Încă de mici am fost obişnuiţi, de părinţi sau bunici, cu recompense dulci şi bune pentru fiecare reuşită, ceea ce ne predispune la o înclinaţie spre mâncatul emoţional odată ajunşi la maturitate. Reflectând asupra amintirilor tale din copilărie legate de mâncare, îţi aminteşti cum părinţii sau bunicii tăi te răsplăteau cu prăjituri sau îngheţată pentru o notă bună sau cu pizza şi dulciuri când te simţeai trist?

Astfel, aceste practici nesănătoase din copilărie pot persista şi în viaţa adultă, determinându-ne să ne trezim noaptea, atraşi de dulapul cu dulciuri pentru a consuma o cutie întreagă de bomboane sau un borcan de dulceaţă la miezul nopţii", a mai spus medicul.

Stresul creează un mediu favorabil pentru acest comportanment, iar relația noastă cu mâncarea își are rădăcinile în copilărie, când anumite practici, cum ar fi recompensele alimentare pentru reușite sau pentru momente dificile pot duce la obiceiuri alimentare nesănătoase la vârstă adultă.

"Organismul ne atenţionează, prin foame, că avem nevoie de hrană pentru a trăi. Însă, noi nu mâncăm mereu doar pentru a ne satisface foamea fiziologică. O parte dintre noi apelăm la mâncare pentru ameliorarea stresului. De aceea, mâncatul emoţional se defineşte ca tendinţa de a răspunde la emoţii dificile, cum ar fi frica, furia sau tristeţea, şi la situaţii tensionate prin consumul de alimente, chiar şi în absenţa foamei", a declarat dr. Petronela Nechita, medic primar psihiatru la Institutul "Socola" din Iaşi, pentru Agerpres.

Mai mult, medicul spune că mâncatul emoțional poate fi un mod de a face față unor traume din trecut și poate deveni un obicei greu de întrerupt, cu efecte negative atât asupra sănătății fizice, cât și asupra celei emoționale.

Consumul excesiv de alimente în astfel de situații poate oferi doar un confort temporar și poate amplifica sentimente de vinovăție sau rușine ulterior.

"Mâncatul emoţional implică folosirea alimentelor ca modalitate de a te simţi mai bine şi de a-ţi împlini nevoile emoţionale. Foamea emoţională se manifestă brusc, aducând cu ea o dorinţă intensă de a mânca, având la bază o stare persistentă de disconfort psihologic, generată de stres", a mai spus medicul, care a completat că atunci "când mănânci ca să-ţi hrăneşti emoţiile, o faci repede, consumând alimente inconştient pe pilot automat, mai ales în faţa TV-ului, citind sau în faţa laptopului".

În plus, medicul a mai spus și că un "consum al acestor alimente poate oferi temporar un sentiment de confort psihic, însă doar pentru o durată limitată. Prin consumul excesiv, ne distragem atenţia de la problemele reale şi ne anesteziem simţurile, ceea ce, în cele din urmă, poate declanşa sentimente de vinovăţie, neputinţă şi ruşine.

Negarea unei astfel de probleme este o altă manifestare întâlnită în unele situaţii. Mâncatul emoţional contribuie la acumularea în greutate, iar când surplusul devine vizibil, poate amplifica şi mai mult starea de disconfort emoţional. Astfel, acest obicei hrăneşte emoţiile, nu stomacul".

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.