Întârzierea de limbaj și autismul virtual, printre efectele nocive ale ecranelor. Radu Leca, avertisment: Nu îți știe nici măcar numele

intarzierea de limbaj. FOTO: Freepik
Timpul pe care cei mici îl petrec în fața ecranelor creează o ruptură majoră între copii și părinți, situație destul de greu de remediat, cu efecte cognitive și comportamentale pe termen lung.

Expunerea la tehnologie de la o vârstă fragedă are o multitudine de efecte nocive asupra copilului, efecte care, din păcate, în unele cazuri pot fi greu remediabile, precum întârzierea de limbaj, autismul sau tulburări comportamentale.

”Copiii care sunt expuși de mici încep să vorbească foarte târziu, adică după vârsta de 3 ani. Și în momentul în care un copil începe să vorbească după vârsta de 3 ani, există foarte multe lacune în acest în limbajul expresiv și receptiv. Ce înțeleg, ce exprim?

Eu aș spune că este un autism virtual, cum spun unii specialiști. Ideea este că autism înseamnă cu totul și cu totul altceva, care este pe viață. Da, aici vorbim despre o nestimulare a copilului.

Copilul nu este stimulat cognitiv, senzorial, pe partea de limbaj, el este pur și simplu lăsat acolo și informațiile care intră în creierul copilului expus în fața unui ecran nu au timp să fie procesate, ele intră cumva așa, dea valma, dea valma și nu mai înțelege nimic.

Și atunci ne trezim că el, să zicem că, are niște achiziții, știe anumite lucruri, dar nu știe să facă legătura logică între ele, nu știe să facă conexiuni pentru că părintele vine și spune: Știe culorile, știe alfabetul și în engleză, și în franceză, și în română și în toate limbile, știe nu știu, știe animale, bla bla bla.

Dar când este să-l întrebi de ce se potrivește aia cu aia, sau ce crezi tu despre asta sau ceva care ține de gândirea logică, copilul nu mai este capabil să facă aceste conexiuni”, a declarat psihoterapeutul cognitiv comportamental Ramona Dumitru Popescu în cadrul emisiunii Ultrapsihologie de la DC News.

Vezi și: Magnolia, beneficii surprinzătoare. Eficientă în anxietate și Alzheimer, cu potențial anticancerigen

Informațiile trec pe lângă urechea copiilor

În acest sens, psihoterapeutul cognitiv comportamental explică și motivele pentru care copilul expus la ecrane nu poate face aceste conexiuni ce țin de logică.

”El nu are cum, el nu a văzut, el nu a înțeles din desenul animat sau ce urmărește el acolo, cauza și efectul, n-a înțeles de fapt ce se întâmplă și el fiind hipnotizat că de fapt este o stare de hipnoză. Da, e și într-o transă. În momentul în care stai și te uiți, tu nu mai auzi ce se întâmplă în jurul tău, nu ești prezent la absolut nimic ce se întâmplă în jurul tău.

Ești absorbit doar de acea informație, acele imagini care merg, se mișcă cu o viteză fantastică și de acele sunete. Tu zici că ai vorbit cu el, dar el se uita la telefon.

Păi gândește că informația a trecut fix pe lângă urechea lui, nu s-a lipit nimic de el”, a mai spus psihoterapeutul.

O altă problemă cu care se comportă copiii ”uitați” în fața dispozitivelor electronice este cea de comportament, mai exact acele tantumuri, în care copilul se tăvălește pe jos, țipă și pate din mâini și din picioare dacă nu primește ceea ce își dorește, fix în acel moment, indiferent de locul în care se află, acasă sau în public.

2. -imagine fara descriere- (angry-little-girl-with-long-loose-hair-shouting-misbehaving-frustrated-young-bearded-man-plugging-ears-can-t-stand-annoying-screams-by-his-daughter_67011100.jpg)

Fetiță într-o criză de tantrum. FOTO: Freepik @karlyukav

”Nu faci cum vrea el, atunci se revoltă, pentru că asta vede, asta aude, în online”, a mai spus Ramona Dumitru Popescu, moment în care psihologul Radu Leca se întreabă ”ce se întâmplă cu copiii noștri în clipa în care ei se detașează atât de mult și atât de tare, cu atât de multă forță, de realitatea noastră”, subliniind și care sunt pierderile adulților, ca părinți.

Televizorul și telefonul, părinți-surogat

”Noi ce pierdem? Noi pierdem două elemente foarte importante accesul la copil, fiindcă-l pierdem și pierdem viitorul copilului pentru care el a fost programat. Când noi realizăm un copil, acel copil vine cu un anumit bagaj genetic, acel bagaj genetic va fi eludat de confortul și lenea voastră. Sună urât cuvântul lene? (...) Există o formă de lene în tine.

Nu știu cum să îi spun altfel, ca să nu te supăr. Când nu vrei să faci ceva pentru pentru copilul tău. Când vrei să faci mai mult pentru tine, dar doar dacă zaci?

Când nu te implici în relația cu copilul tău, când nu-l înveți nimic, când nu vorbești cu el, când nu trăiești lângă el, când nu respiri cu el.

Și stai și faci analogia unei discuții pe care mulți au auzit-o, în care nu întotdeauna cei care merită în mod real primesc un copil, dar întotdeauna cei care nu merită în mod real primesc un copil și te gândești: De ce? Ce vrea Dumnezeu să îmi demonstreze? Ce vrea Dumnezeu să îmi spună? Ce vrea Dumnezeu să îmi arate? Dumnezeu îmi arată ce?

Că la un moment dat există șansa ca o societate să se transforme în bine.

Și binele acestei societăți este reprezentată gradual, la fiecare 50 de ani de către o persoană. O persoană devine model.

Model de acțiune, de interacțiune, de dinamică, de empatie, de convergență, de disonanță cu toți ceilalți.

Și stai să te gândești, copilul ăsta al cui a fost? Al unui om bun? Ok, doamne ajută și ce a făcut copilul ăsta? A învățat? Ce a învățat să citească. Da, de aia suntem pe primul loc în Europa la analfabetism funcțional. Da, suntem și pe primul loc de genii. Cele mai multe genii pleacă din România în întreaga lume.

Da, lasă-ți copilul la televizor, ore întregi, lasă-ți copilul pe orice device, de la telefon până la tabletă, până la laptop, pe ecrane mici și mari.

Lasă-l acolo și uită-l, ca și cum l-ai uita pe Dumnezeu. E acolo, dar nu mai știi nimic de el.

Doar că, el nu este Dumnezeu, copilul tău e copilul tău. Copilul tău se strică, Dumnezeu nu, iar tu ai senzația că nu ai greșit cu nimic.

Ce am greșit? Da, ce-am făcut? Ai uitat? Ți-ai uitat propriu copil. Real, l-ai uitat. Propriul tău copil nu mai e copilul tău, e copilul unui televizor și a unui ecran. Ecranul acela este pentru copilul tău mama și tata. Tu nu ești nimic. Ești cineva. Cine? Nu știu. Nu știe nici măcar numele, nu știe să ți-l pronunțe”, a mai spus Radu Leca, subliniind că acești copii, ajunși la vârsta școală, de 7-8 ani, nici măcar nu știu cu ce se ocupă părinții lor, iar acest lucru vine tot din ”izolarea” la care sunt supuși ca urmare a expunerii îndelungate și de la vârste foarte mici la tot ceea ce ține de dispozitivele electronice.

Vezi și: Bursita: cauze, simptome și tratament. Bica: Boala celor care lucrează la calculator

Mai multe în video:

Youtube video image

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.


Ştiri Recomandate

AVC: Trei factori de risc majori. Doi provoacă AVC sever
academia de sanatate
  LIVE
Importanța testelor genetice. Conf. univ. dr. Viorica Rădoi, la Academia de Sănătate

Crossuri externe

pixel