Deși progresele medicinei moderne au crescut considerabil rata de supraviețuire, pentru mulți pacienți lupta nu se încheie odată cu părăsirea spitalului. Dimpotrivă, începe o nouă bătălie, una invizibilă, adesea ignorată: sindromul post-septic (PSS).

Efectele care rămân mult după vindecarea aparentă

Aproape jumătate dintre supraviețuitorii sepsisului dezvoltă PSS, o afecțiune care poate persista luni sau chiar ani. Deși fizic pot părea recuperați, aceștia se confruntă cu oboseală cronică, dureri persistente, slăbiciune musculară și tulburări de somn.

Însă cele mai profunde consecințe se resimt la nivel cerebral. Mulți pacienți experimentează tulburări cognitive similare celor din traumatismele craniene sau formele incipiente de demență: pierderi de memorie, dificultăți de concentrare, gândire încetinită și decizii greșite, potrivit Reuters.

Ce se întâmplă în creier?

Vinovatul principal pare a fi chiar răspunsul inflamator al organismului. În timpul sepsisului, sistemul imunitar eliberează o "furtună de citokine", molecule inflamatorii care pot afecta bariera hemato-encefalică. Astfel, substanțele dăunătoare pătrund în creier, provocând inflamații și reducând aportul de oxigen, ceea ce deteriorează neuronii și funcțiile cognitive.

Cine este cel mai vulnerabil?

Oricine poate dezvolta PSS, dar riscul crește la:

- persoanele în vârstă, care au deja un risc crescut de declin cognitiv;

- pacienții care au stat mult timp în terapie intensivă sau au fost ventilați mecanic;

- cei cu afecțiuni psihice sau cognitive preexistente;

- copiii, care pot avea probleme emoționale și de învățare pe termen lung.

Pe lângă problemele cognitive, mulți supraviețuitori dezvoltă și tulburări psihologice precum depresia, anxietatea sau sindromul de stres post-traumatic (PTSD). Delirul din terapie intensivă – o afecțiune care afectează până la 80% dintre pacienții ventilați – este corelat cu traume pe termen lung. Mulți pacienți își amintesc halucinații înfricoșătoare din perioada petrecută în secția ATI, care le rămân întipărite mai puternic decât boala în sine.

O recuperare confuză și solitară

Unul dintre cele mai mari obstacole este lipsa îngrijirii post-septice. Spre deosebire de recuperarea după un infarct sau un accident vascular cerebral, care implică echipe multidisciplinare și programe de reabilitare, mulți pacienți ieșiți din spital după sepsis sunt lăsați să se descurce singuri, fără un plan de recuperare.

Ce ar fi necesar?

Clinici post-sepsis, unde pacienții să aibă acces la neurologi, psihologi, specialiști în reabilitare și asistenți sociali. Sprijinul timpuriu, mai ales psihologic și cognitiv, poate îmbunătăți radical rezultatele pe termen lung.

O povară invizibilă, dar reală

Sechelele sepsisului nu afectează doar supraviețuitorii, ci și familiile lor, comunitățile și sistemele de sănătate. Mulți nu se mai pot întoarce la muncă, au nevoie de îngrijire permanentă și ajung la dificultăți financiare. În SUA, sepsisul generează costuri de aproximativ 60 de miliarde de dolari anual, în special pentru îngrijirea post-acută și reinternări.

Există și îngrijorări legate de o posibilă legătură între sepsis și dezvoltarea pe termen lung a unor boli neurodegenerative, precum Alzheimer. Legătura dintre inflamație, leziuni cerebrale și declin cognitiv nu mai poate fi ignorată.

Ce e de făcut?

Este esențial să:

- creștem nivelul de conștientizare cu privire la PSS în rândul medicilor, pacienților și familiilor;

- integrăm îngrijirea post-septică în programele pentru boli cronice și reabilitare;

- finanțăm cercetarea pentru a înțelege mai bine cum se dezvoltă PSS și cum poate fi prevenit sau tratat.

Mulți supraviețuitori depind de cei dragi pentru sprijin, iar aceștia, la rândul lor, au nevoie de resurse și ghidaj. Cei afectați trebuie ajutați să revină la muncă, la școală, la o viață normală.

Supraviețuirea nu este suficientă

A învinge sepsisul este o realizare a medicinei moderne. Dar a trăi cu adevărat după sepsis este încă o provocare ignorată. Prea mulți oameni duc o luptă tăcută, cu răni invizibile care le afectează mintea, corpul și sufletul.

Recunoașterea, cercetarea și sprijinul pentru sindromul post-septic nu sunt doar o necesitate clinică – sunt o datorie morală. Supraviețuitorii merită mai mult decât supraviețuire. Merită o șansă reală la recuperare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.