În vremurile actuale, ecranele ne-au acaparat cu totul, fie că vorbim de copii, pentru care tableta sau televizorul reprezintă ”bona neplătită”, fie că vorbim de adulți, pentru care telefonul mobil este o ”extensie” a corpului și pentru care linia de demarcație între serviciu și timpul liber sau cu familia este atât de fină, aproape invizibilă.

”Îmi doresc măcar un singur părinte, măcar unul, în urma vizionării acestei emisiuni să conștientizeze cât de grave sunt aceste efecte ale ecranelor pentru copii”, a declarat psihoterapeutul cognitiv comportamental Ramona Dumitru Popescu în cadrul emisiunii Ultrapsihologie de la DC News.

Iar potrivit acesteia, efectele sunt atât de multe, căci i-a fost destul de greu să le ierarhizeze.

”Un copil care este expus îndelungat în fața unui ecran, fie că este televizor, fie că este laptop, fie că este orice presupune un ecran, are niște efecte dezastruoase în ideea că este afectat creierul la propriu.

Cortexul prefrontal suportă niște modificări care sunt foarte greu apoi de recuperat și foarte greu de reparat în timp. Și asta se poate vedea de exemplu la copii care nu știu, au fost expuși de foarte mici, de la șase luni, un an de zile la ecrane și în jurul vârstei de 2 ani și jumătate, 3 ani, ei nu au un limbaj adecvat”, a spus Ramona Dumitru Popescu, iar psihologul Radu Leca a exemplificat cu situații în care copiii sunt puși în fața unui ecran și ”îndopați cu cartofi prăjiți și nuggets”, fără a conștientiza, în fapt, procesul de mâncare.

”Am văzut lucrul acesta extrem de des și i-am întrebat pe părinți: De ce-i puneți desene sau ce-i puneți? Nu mănâncă fără.

Și vin și eu cu o întrebare de bun simț. Când nu erau aceste ecrane, noi nu ne hrăneam, noi nu mâncam sau ce să se întâmplă”, s-a întrebat retoric psihoterapeutul.

Vezi și: Varicela: simptome, tratament și complicații. Culcer, avertisment pentru femeia gravidă: Poate să facă un copil cu malformații

Cabinetele, pline de copii bolnavi

Radu Leca a afirmat că această situație este, în fapt, pentru ușurarea părinților, din toate punctele de vedere. ”Mulți părinți se vor revolta, pentru că televizorul este cea mai bună bonă pentru ei, pentru părinți.

Este ieftin. Nu trebuie să îl supraveghezi, să o supraveghezi, să vezi dacă are grijă de copil, îl pui acolo și acolo a rămas. E hipnotizat”, a mai spus Ramona Dumitru Popescu, la care Radu Leca a plusat că ”televizorul este cel mai importat instrument de promovare a existenței psihologilor și psihoterapeuților, cel puțin în Europa de Est. Cabinetele noastre sunt pline cu copii bolnavi din cauza televizorului”.

În plus, Ramona Dumitru afirmă un lucru care este fascinat pentru părinți și anume, capacitatea copiilor, mici și foarte mici, de a porni televizorul, de a accesa telefonul mobil și canalele de YouTube.

”Știți ce face copilul meu la un an jumătate, el știe să ajungă la nu știu ce canal. Știe singur să deschidă televizorul.

Știe singur să ajungă la Disney. Intră pe telefon, știe parola. Deci a învățat parola. Atât de deștept este. (...) Acum intră singur pe YouTube și își dă pe filmulețul pe care și-l dorește.

Dacă îl întrebi cum îl cheamă, cum o cheamă pe mama sau cum îl cheamă pe tatăl tău nu știe. Este trist”, a mai spus psihoterapeutul.

Vădit deranjat de ceea ce se întâmplă cu cei mici, Radu Leca afirmă că acesta este un mod de a fugă al părinților de ceea ce înseamnă responsabilitatea de a avea și de a crește un copil și se întreabă, ironic, ”ce este mai simplu pe lumea asta, după ce ai spus că-l iubești, că-l divinizezi, că e soare tău și aerul tău decât să-l plantezi în fața unui televizor. Cum îi dai de mâncare, cu telefonul, dimineața, la prânz și seara. (...)

Afară, când ar trebui să stea la aer, cu mingea, cu jucăriile, sub un pom, pe frunze, că vine vara, în picioarele goale, pe iarbă, cum stă afară? Tot cu telefonul. (...)

E bucurie. De ce? Fiindcă ție îți e mai bine? Ți-e mai comod, mai confortabil? Ești mai bine, ești mai așezat, ai mai mult timp să faci orice, numai să nu stai copilul? Ce ar trebui să știe un copil de un an? O groază de lucru. Ce știe nimic? Ce ar trebui să știe un copil de 6 ani? O groază de lucruri. Ce știe nimic? Fiindcă nu am timp de el. Nu am răbdare, nu mă interesează. Nu vorbesc cu el, nu vorbesc cu el.

Trebuie să te joci parte în parte. De ce copilul meu nu se joacă? I-ai arătat cum să se joace? Ai stat lângă el pe covor, te joci cu el de 1000 de ori, de trei ori pe zi, în 365 de zile. I-ai dat niște jucării. Știe să se joace cu ele? Nu. Ce știe? Telefonul. Cine l-a învățat? Tu.

După care vii la noi și spui așa: Repară-l. Ca să îl repar trebuie să încep cu tine, nu mai ai televizor pe perete, ai telefon cu butoane”, a spus Radu Leca.

Vezi și: Oasele și mecanismul complex al acestora. Bica: Este un permanent proces de remaniere. Nu este suficient numai calciul

Mai multe în video:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.