„Cine decide care ne sunt nevoile esențiale?

Perioada pe care am trăit-o în ultimul an a fost una de grea încercare pentru ființa noastră, nu atât din punct de vedere fizic, cât mai ales psihologic. Pe lângă frica de boală, izolarea socială la care am fost supuși va avea efecte negative și pe termen mult mai lung decât am putea crede. Oamenii sunt făcuți să fie animale sociale, așa că indiferent cât de bine am fi hrăniți în siguranța propriilor noastre case, faptul că suntem ținuți la distanță de ceilalți ne perturbă grav echilibrul psihic și chiar rostul de a fi. 

E absurd și limitativ ce ni se impune

E absurd și limitativ felul în care societatea a considerat să ne blocheze/interzică accesul la elemente considerate neesențiale: librării, muzee, restaurante, cafenele, locuri de cultură, parcuri, ba chiar câteodată și florării. Ca și cum înafară de mâncare, nimic nu ar fi esențial pentru supraviețuirea noastră- până și prezența familiei sau a prietenilor ne-a fost restricționată/limitată. Ce nu știu/nu vor să recunoască cei din care iau decizii pentru binele nostru, este că izolarea socială este mai periculoasă și mai dăunătoare decât orice virus! Lipsiți de tandrețea, atenția, dragostea și privirile celor din jur ne ofilim, ne moare sufletul, încetăm să mai existăm.

Încă din anii ‘40 Rene Spitz a făcut primele studii care demonstrau rolul esențial al interacțiunilor sociale în dezvoltarea unui copil. Timp de câțiva ani au fost urmăriți nou-născuți din 2 grupuri: un orfelinat (unde o singură infirmieră care se ocupa de 7 copii) și o pușcărie unde mamele deținute aveau contact zilnic cu copiii lor nou născuți. La vârsta de 4 luni stadiul de dezvoltare al copiilor din cele 2 grupuri era comparabil, însă performanțele motorii și intelectuale ale copiilor din orfelinat au rămas mult în urma copiilor din pușcărie, ei fiind mai puțin curioși, mai puțini angajați și cu un risc mai mare de infecții. La vârsta de 2-3 ani copiii crescuți de propria mamă în condiții de pușcărie aveau o dezvoltare comparabilă cu a celor crescuți într-o familie normală. În schimb copiii din orfelinat s-au dovedit a fi grav marcați de lipsa afecțiunii umane, doar 2 copii din cei 26 fiind capabili să meargă sau să pronunțe câteva cuvinte.

Cele 3 elemente esențiale. Mâncarea nu e printre ele

Pe o scară a nevoilor esențiale, podiumul este ocupat în ordine de următoarele elemente: aer, apă și afecțiune! Mâncarea nu intră în top 3  ingrediente necesare vieții, iar lipsa interacțiunilor senzoriale și sociale au consecințe dramatice asupra dezvoltării unui individ, indiferent cat este de bine hrănit. 

În anii ‘60 Harry Harlow a dezvoltat un model experimental plin de cruzime, însă extrem de edificator: pui de maimuță nou născuți ce au fost crescuți în izolare, fiind evitat orice contact cu mama lor sau cu alți semeni. După 6-12 luni de izolare ei deveneau incapabili de socializare - dacă erau puși în contact cu alte maimuțe rămâneau într-un colț al cuștii, inerți și evitanți. 

Experiența lui Harlow a arătat ulterior că aceste tulburări de comportament social pot fi parțial evitate dacă i se dă puiului de maimuță o mamă-surogat făcută din lemn acoperit cu blană, chiar dacă aceasta nu avea capacitatea de a-l hrăni. Ba mai mult,  dacă puiului de maimuță i se dădea posibilitatea să aleagă între o mamă de sârmă dotată cu un biberon și o mamă de blană, el alegea mama de blană - timp de 22 ore din zi prefera să stea în contact cu ea, să se bucure de căldură și afecțiune; cât despre mâncare, contactul cu mama de sârmă dotată cu biberon era punctual și limitat, doar atunci când era împins de foame.

Nevoia de afecțiune, uriașă

Nu vă lăsați păcăliți sau manipulați, nevoia noastră de afecțiune și tandrețe este esențială și o depășește pe cea de hrană. Sufletul nostru are nevoie de iubire mai mult decât are nevoie corpul de mâncare. Așa că feriți-vă de orice formă de izolare socială, nu există un rău cu consecințe mai mari decât ăsta. Cât despre mâncare, atunci când devine mult prea prezentă în viața voastră, întrebați-vă: oare mi-e foame cu adevărat, sau am nevoie doar să fiu ținut în brațe?!?!”, a scris dr Mihaela Bilic, pe pagina sa de Facebook. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.