Obișnuiți să punem șabloane pe stările noastre sau pe ale celor din jur, de multe ori judecăm total greșit situația. Ne e  mai ușor să folosim emoticoane decât să ne uităm în oglindă și să recunoaștem ce simțim. 

„Când un copil plânge, mama presupune speriată: „i-o fi foame!" Când un copil e nervos și agitat, mama presupune îngrijorată: „i-o fi somn!" Când un adult e obosit sau plictisit se trezește ronțăind, iar cei din jur presupun indiferenți: „o fi stresat". Când un adult e dezamăgit, încruntat, îngrijorat, bosumflat sau anxios se trezește mâncând, se îngrașă, iar cei din jur presupun malițios: „nu are voință!"", descrie dr. Mihaela Bilic câteva dintre modurile în reacționăm la cei din jurul nostru.

V-ați privit în oglindă când sunteți obosiți?

Partea proastă este, spune medicul, că nu ne recunoaștem propriile emoții. „Voi știți când sunteți obosiți? Cum se simte organismul vostru? V-ați privit vreodată în oglindă, știți ce față aveți?"

Și mai rău e, arată medicul, că îngrășatul e mai mult legat de emoții decât de foamea propriu-zisă. Măcar dacă am fi atenți la acele emoji, pe care le folosim atât de des pe telefoane, tablete sau calculatoare. Sau măcar să ne uităm la acel emoji care arată tritețea: o față lungită, gura cu colțurile lăsate în jos și privirea sticloasă, poate așa vom recunoaște emoția și pe propria față.

„Nu vi se pare că arată dramatic? O astfel de expresie plină de exasperare și suferință nu vă trezește compasiunea, nu vă obligă să faceți ceva, să o ajutați, să o împăcați? Înainte să vă certați pentru că mâncați, n-ar fi mai simplu să vă vedeți? Obișnuiți-vă să recunoașteți când sunteți obosiți, apoi sunt sigură că veți găsi metode, chiar și nealimentare, să calmați așa o fețișoară necăjită. Oboseala a fost declarată principalul motiv pentru care mâncăm, mai frecvent decât foamea, deci nu e o glumă și nu trebuie să minimalizăm efectul păgubos al oboselii", atrage atenția dr. Mihaela Bilic, întru-un post pe pagina sa de Facebook.

Ideea e că, oricât am refuza să o facem, de simțit tot simțim, doar că nu identificăm ce simțim, iar asta nutriționistul definește ca fiind „analfabetism emoțional".

Să învățăm să ne etichetăm în viața reală

„Dacă am fost „educați" ca adulți să nu ne exprimăm emoțiile, asta nu înseamnă că ele nu există și nu se produc în interiorul ființei noastre. A le nega sau a le acoperi instinctiv cu mâncare nu duce la niciun rezultat! Ieșirea din analfabetismul emoțional se face de unul singur, prin exercițiu, învățând să recunoști și să denumești fiecare emoție. Te uiți la tine, te analizezi, te lași să simți și la final pui o etichetă:
- trist,
- plictisit,
- dezamăgit,
- preocupat,
- confuz,
- încruntat,
- îngrijorat,
- speriat,
- bosumflat,
- furios ."

Dr. Mihaela Bilic spune și că identificarea propriilor emiții e un lucru care se învață pe propria piele, nu se copiază de la alții.

Înveți singur să-ți recunoști emoțiile

„Nu există „rețete" impuse, șabloane sau tipare, fiecare „construiește" pe pielea lui, unic, personalizat, individual. Când vine vorba de emoții și senzații, nimeni nu poate să spună din exterior ce simțim, cum suntem, ce nevoi avem, ce ne trebuie. Așa că dacă noi nu știm, nu știe nimeni. Iar data viitoare, înainte să duceți mâna cu mâncare automat la gură, opriți-vă o clipă și uitați-vă în oglindă. Ce fețișoară vedeți acolo? Sigur e una înfometată?", conchide medicul nutriționist.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.