Un nou studiu a descoperit o relație bidirecțională între depresie și pierderea memoriei la adulții în vârstă. Cercetătorii au constatat că persoanele cu simptome depresive mai mari au suferit o pierdere accelerată a memoriei, în timp ce pierderea semnificativă a memoriei a dus la un nivel mai ridicat de simptome depresive. Acest lucru sugerează că fiecare afecțiune o exacerbează pe cealaltă.

Studiul a analizat 16 ani de date de la 8 268 de participanți, fiecare examinat în ani alternativi din 2002-2003 până în 2018-2019. Participanții au fost adulți englezi care locuiau în comunitate, în vârstă de 50 de ani sau mai mult, cu o vârstă medie de 64 de ani la începutul studiului. De asemenea, cercetătorii au constatat că relația dintre declinul memoriei și depresie este bidirecțională, fiecare afecțiune exacerbând-o pe cealaltă.

Constatările ar putea avea implicații profunde pentru intervențiile terapeutice de tratare a depresiei și a pierderii de memorie la adulții în vârstă.

Legătura dintre depresie și pierderea memoriei

Un studiu realizat de David Merrill, de la Pacific Neuroscience Institute, sugerează că depresia și pierderea memoriei sunt două fețe ale aceleiași monede, oferind noi speranțe celor care trăiesc cu aceste afecțiuni. David Merrill explică faptul că memoria și starea de spirit sunt strâns legate și că studiul memoriei necesită controlul stării de spirit.

Activitatea cortexului prefrontal și a hipocampusului este similară în ambele afecțiuni, scăderea activității lobului frontal observată în depresie ducând la reducerea capacității de a reține lucruri în memoria de lucru.

Depresia și memoria au elemente chimice comune, inclusiv dereglarea neurotransmițătorilor precum serotonina, norepinefrina și dopamina, care joacă un rol crucial în reglarea stării de spirit și a capacităților cognitive.

În depresie, dezechilibrul acestor neurotransmițători poate afecta plasticitatea sinaptică, esențială pentru învățare și formarea memoriei. Serotonina este implicată în modularea dispoziției și a cogniției, iar deficitul său poate duce la reducerea neurogenezei în hipocampus, o regiune a creierului esențială pentru consolidarea memoriei.

Nivelurile ridicate de cortizol însoțesc adesea depresia, ducând la atrofie hipocampală, care este frecventă la persoanele în vârstă cu tulburare depresivă majoră. Depresia este asociată cu niveluri crescute de citokine proinflamatorii care pot altera metabolismul neurotransmițătorilor, pot reduce plasticitatea sinaptică și pot deteriora structurile cerebrale implicate în memorie, cum ar fi hipocampusul și cortexul prefrontal. Neurotoxicitatea indusă de inflamație poate contribui la deficitele cognitive observate la persoanele depresive.

Citește și: Impactul consumului de morcovi asupra nivelurilor de carotenoizi din organism. Esențial în îmbunătățirea sănătății pielii

Foto: Freepik

Este depresia o formă de demență?

Demența și depresia sunt afecțiuni distincte, depresia fiind denumită „pseudodemență” la adulții în vârstă. Demența provoacă modificări ale dispoziției și comportamentului, în timp ce depresia poate duce la uitare. Demența este cauzată de demența neurodegenerativă, care implică moartea ireversibilă a celulelor creierului.

În depresie, celulele creierului sunt mai puțin active, dar celulele mai puțin active pot fi reactivate. Această scădere a activității cerebrale duce la scăderea capacității de formare a amintirilor.

Deteriorarea cognitivă în demență poate duce la creșterea frustrării, a stresului și a sentimentelor de izolare, care pot exacerba simptomele depresive și pot duce la probleme de sănătate mintală.

Noi metode de tratament

Studiul evidențiază necesitatea unor abordări integrate de tratament pentru depresie și anxietate, subliniind importanța abordării simultane a ambelor afecțiuni. Medicii ar putea dezvolta programe de screening precoce care să monitorizeze starea de spirit și memoria persoanelor în vârstă.

Acest lucru ar necesita o nouă abordare interdisciplinară, implicând psihologi și neurologi. Pentru a îmbunătăți starea de spirit și funcția memoriei, persoanele ar trebui să își propună să își schimbe un aspect al mentalității, deoarece depresia le poate lipsi de motivație.

Activitatea fizică poate fi cel mai bun tratament pentru ambele afecțiuni, deoarece este cea mai bună intervenție unică pentru îmbătrânirea corpului și a creierului. Un viitor plan de terapie ar putea implica în primul rând consultarea unui medic și obținerea unei rețete pentru terapie fizică, oferind o structură structurată pentru depășirea depresiei și îmbunătățirea memoriei. Acest plan este benefic și pentru relațiile sociale, deoarece depresia duce adesea la izolare socială.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.