Cercetarea, publicată în jurnalul Cell Reports, a constatat că tumorile pulmonare la șoareci cauzate de mutații într-o genă numită EGFR s-au micșorat semnificativ atunci când o proteină numită p110α a fost blocată.

Medicamentele care blochează p110α au rezultate promițătoare, în prezent, în studiile clinice împotriva anumitor forme de cancer de sân, astfel încât acestea ar putea fi aprobate pentru utilizare clinică în viitorul apropiat. Noile descoperiri sugerează că de aceste medicamente ar putea beneficia și pacienții cu cancer pulmonar mutant EGFR ale căror tumori au devenit rezistente la tratament.

O variantă de tratament de a doua linie

„În prezent, pacienții cu cancer pulmonar mutant la EGFR primesc tratamente vizate care sunt foarte eficiente pentru primii câțiva ani", explică profesorul Julian Downward, lider al studiului, care conduce laboratoare de la Crick și de la ICR.

„Aceste medicamente îmbunătățesc (starea pacienților, n.r.), dar, din păcate, după câțiva ani, cancerul devine de obicei rezistent și începe să crească și să se răspândească din nou. A doua linie de tratament este în prezent chimioterapia convențională, care nu este direcționată și are efecte secundare substanțiale", explică el.

„Studiul nostru sugerează că ar merita investigat dacă inhibitorii p110α ar putea fi utilizați ca terapie de linia a doua. Dar pentru că cercetarea noastră se află într-o fază atât de timpurie, ar fi nevoie de mai multă cercetare pe șoareci și, ulterior, pe celule de la pacienți, înainte de a lua în considerare chiar studii clinice, dar asta deschide o cale promițătoare de investigație".

Pentru această cercetare, echipa a vizat o interacțiune specifică între proteina RAS și p110α. Gena RAS este mutată în aproximativ unul din cinci tipuri de cancer, provocând o creștere necontrolată și este un element-cheie al cercetării lui Downward. Când au blocat această interacțiune, la șoareci modificați genetic cu mutații EGFR, tumorile lor s-au redus semnificativ.

Tumorile s-au redus la aproape o zecime

Înainte de intervenție, tumorile au umplut aproximativ două treimi din spațiul din interiorul plămânului. Atunci când interacțiunea dintre RAS și p110α a fost blocată genetic, acestea s-au redus semnificativ la aproximativ o zecime din spațiul din interiorul plămânului. Intervenția a avut, de asemenea, foarte puține efecte secundare.

„În timp ce vrem să înțelegem interacțiunea specifică responsabilă, am folosit o tehnică genetică, ce nu ar fi practică într-un tratament pe pacient", notează Downward într-un material dat publicității de Institutul Francis Crick. „Încercăm să dezvoltăm modalități de a face acest lucru cu medicamentele, deoarece blocarea acestei căi specifice ar reduce semnificativ efectele secundare, dar această activitate este la ani distanță de aplicația clinică. Pe termen mediu, investigarea medicamentelor existente care inhibă p110α va fi următorul pas. În timp ce acestea au efecte secundare, inclusiv apariția de simptome asemănătoare diabetului în timpul tratamentului, ele sunt mai puțin toxice decît chimioterapia", conchide el.

Studiul integral poate fi consultat AICI. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.