Institutul Național pentru Sănătate și Excelență în Îngrijire (NICE) din Regatul Unit a decis să nu recomande două noi medicamente pentru boala Alzheimer pentru utilizare de rutină în cadrul NHS (Serviciul Național de Sănătate) din Anglia, potrivit Reuters.

Deși această decizie poate părea dezamăgitoare pentru unele familii afectate de demență, ea reflectă o abordare prudentă, bazată pe dovezi, menită să protejeze pacienții și fondurile publice.

Despre ce medicamente este vorba?

Medicamentele în cauză sunt:

- Lecanemab, produs de compania japoneză Eisai;

- Donanemab, dezvoltat de gigantul farmaceutic Eli Lilly.

Ambele au fost intens promovate în presă ca fiind tratamente revoluționare sau „medicamente minune” pentru Alzheimer. Cu toate acestea, NICE are o lungă tradiție de analiză riguroasă a noilor terapii pentru demență și a ridicat, din nou, întrebări esențiale legate de eficiența reală a acestor tratamente.

Ce efecte au aceste medicamente?

Conform datelor din studiile clinice, ambele medicamente pot încetini progresia bolii Alzheimer cu aproximativ 4 - 6 luni, dar doar la pacienții în stadii incipiente. Este un beneficiu real, însă departe de a fi un progres spectaculos, așa cum s-a sugerat în unele titluri din presă.

Mai mult, este important să facem distincția între rezultatele din studiile clinice, desfășurate în condiții controlate și pe grupuri selectate de pacienți – și eficiența tratamentelor în condițiile reale din sistemul NHS, unde diversitatea pacienților este mult mai mare.

Riscuri și limitări

Pe lângă eficiența modestă, aceste medicamente vin cu riscuri semnificative, printre care:

- Inflamații și hemoragii cerebrale;

- Necesitatea unor teste invazive, precum puncții lombare sau scanări cerebrale regulate;

- Administrare prin perfuzii spitalicești timp de mai multe luni.

Pentru unii pacienți, aceste poveri ar putea depăși beneficiul relativ modest al tratamentului.

Un alt aspect important este incertitudinea privind efectele pe termen lung, nu se știe încă dacă beneficiile persistă dincolo de perioada studiată de 18 luni.

Costuri și echitate

Costul este un factor esențial în evaluarea NICE. În SUA, aceste medicamente pot ajunge la 25.000 de lire sterline per pacient pe an. Chiar și cu eventuale reduceri negociate pentru NHS, NICE trebuie să evalueze dacă aceeași sumă nu ar putea aduce mai multă valoare în alte zone ale sistemului de sănătate.

Profesorul Tom Dening, specialist în cercetarea demenței la Universitatea din Nottingham, a descris beneficiile ca fiind „minime” și a avertizat că acestea pot distrage atenția de la alte priorități, precum îngrijirea și sprijinul acordat pacienților deja diagnosticați.

Decizia NICE a stârnit controverse aprinse. Unele companii farmaceutice au criticat sistemul britanic de evaluare, susținând că chiar și oferirea gratuită a medicamentului nu ar asigura aprobarea. Însă acest lucru ignoră faptul că NICE analizează nu doar costul medicamentului în sine, ci întregul pachet terapeutic: teste, perfuzii, monitorizare etc.

Aceasta nu este prima dată când companiile încearcă să exercite presiuni publice asupra NICE, strategii similare au eșuat și în anii 2000. De altfel, agenția este cunoscută pentru independența sa, iar deciziile sale sunt, în general, susținute de guvern.

Ce urmează?

Decizia actuală este încă în stadiul de „draft final”. Companiile implicate pot transmite observații sau pot face apel până pe 3 iulie. În trecut, în 2007, compania Eisai a dat NICE în judecată și a pierdut. De data aceasta, un apel este mai probabil.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.