Un studiu coordonat de Universitatea de Medicină Yonsei sugerează o alternativă cu mai puține efecte adverse hormonale. Un studiu clinic coordonat de Universitatea de Medicină Yonsei din Coreea de Sud arată că amiloridul este la fel de eficient ca spironolactona în reducerea tensiunii arteriale sistolice (SBP) la pacienții cu hipertensiune rezistentă. Rezultatele au fost publicate în JAMA, sub titlul "Spironolactone vs Amiloride for Resistant Hypertension: A Randomized Clinical Trial".

Hipertensiunea rezistentă, care afectează aproximativ 10% dintre pacienții hipertensivi, este asociată cu riscuri semnificativ mai mari de complicații cardiovasculare. În prezent, spironolactona este recomandată ca tratament de linia a patra, utilizată doar după eșecul inhibitorilor sistemului renină-angiotensină, blocanților canalelor de calciu și diureticelor tiazidice.

Eficiență similară, cu mai puține efecte secundare

Spironolactona, deși eficientă, este frecvent limitată în utilizarea pe termen lung din cauza efectelor adverse precum hiperpotasemia și tulburările hormonale (ex. ginecomastie). În schimb, amiloridul – un diuretic economisitor de potasiu – nu prezintă aceste efecte hormonale, ceea ce îl face un candidat ideal pentru înlocuire.

În cadrul studiului, 118 pacienți cu vârste cuprinse între 19 și 75 de ani, din 14 spitale sud-coreene, au fost randomizați pentru a primi fie 12,5 mg/zi de spironolactonă, fie 5 mg/zi de amilorid. Dozele puteau fi crescute la patru săptămâni, în funcție de valorile tensiunii măsurate acasă.

La finalul celor 12 săptămâni, reducerea medie a tensiunii arteriale sistolice a fost de 13,6 mm Hg în grupul amiloridului și de 14,7 mm Hg în grupul spironolactonei – o diferență considerată non-inferioară în cadrul marjei statistice prestabilite (−4,4 mm Hg).

Amiloridul, la fel de eficient ca spironolactona în controlul hipertensiunii rezistente - FOTO: Freepik@EyeEm

Rezultate promițătoare pentru amilorid

Potrivit cercetătorilor, 66,1% dintre pacienții tratați cu amilorid au atins ținta de sub 130 mm Hg pentru tensiunea arterială sistolică, comparativ cu 55,2% în grupul spironolactonei. Doar un singur caz de hiperpotasemie a dus la întreruperea tratamentului în grupul amiloridului, iar niciun pacient din cele două grupuri nu a prezentat ginecomastie.

"Amiloridul a demonstrat o eficiență non-inferioară în reducerea tensiunii arteriale sistolice comparativ cu spironolactona la pacienții cu hipertensiune rezistentă. Aceste date sugerează că amiloridul poate fi o alternativă valoroasă pentru pacienții care nu tolerează efectele adverse ale spironolactonei", au concluzionat autorii studiului.

O nouă strategie terapeutică în tratamentul hipertensiunii dificile

Constatările acestui studiu deschid calea pentru includerea amiloridului în ghidurile terapeutice privind hipertensiunea rezistentă, mai ales în cazul pacienților care dezvoltă complicații hormonale sub tratamentul cu spironolactonă.

Într-un context în care gestionarea eficientă a hipertensiunii rezistente rămâne o provocare majoră în practica clinică, amiloridul poate deveni un instrument valoros pentru medici și pacienți deopotrivă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.