Vezi și: Autodiagnosticarea: cât de periculos este să te bazezi pe internet pentru a-ți pune un diagnostic

Necroliza epidermică toxică (TEN) este o afecțiune cutanată gravă, care pune viața în pericol și care afectează anual un procent mic din populație. Este forma cea mai extremă a sindromului Stevens-Johnson (SJS), cu vezicule și exfolieri care afectează cel puțin 30% din corp, inclusiv membranele mucoase, cum ar fi cele din ochi, gură și organele genitale. Afecțiunea este de obicei declanșată de o reacție adversă la medicamente și, în unele cazuri, la infecții sau vaccinări.

TEN începe subtil, prezentând adesea simptome asemănătoare gripei, cum ar fi febră, frisoane, dureri corporale și roșeață sau inflamație la nivelul ochilor. Acestea sunt urmate de apariția unei erupții cutanate dureroase, care progresează rapid spre formarea de bășici și descuamarea generalizată a pielii.

Decojirea expune răni deschise, crude, asemănătoare arsurilor grave, lăsând pacientul vulnerabil la complicații periculoase precum infecții, sepsis, insuficiență organică și pneumonie.

Cauze și factori de risc

Deși peste 200 de medicamente au fost asociate cu TEN, vinovații comuni includ anumite anticonvulsivante, antibiotice, medicamente antiinflamatoare nesteroidiene și tratamente pentru HIV. Persoanele cu sisteme imunitare slăbite, cum ar fi cele care trăiesc cu HIV sau limfom, sunt deosebit de sensibile.

Factorii genetici pot juca, de asemenea, un rol, deoarece unele persoane metabolizează anormal anumite medicamente, crescând probabilitatea de a dezvolta această reacție.

Deși poate afecta persoane de orice vârstă sau etnie, TEN tinde să apară mai frecvent la adulții în vârstă și la femei. Din fericire, este extrem de rară, cu o incidență estimată la unul până la două cazuri pe milion de persoane anual. În ciuda rarității sale, consecințele TEN pot fi catastrofale, cu o rată a mortalității de aproximativ 25%.

Simptome și diagnostic

Semnele inițiale ale TEN imită adesea o boală obișnuită, ceea ce face ca diagnosticul precoce să fie dificil. Simptomele includ de obicei febră ridicată, dureri în gât, tuse și ochi roșii. Pe măsură ce afecțiunea avansează, aceasta duce la descuamarea și formarea de vezicule pe piele. Aceste eroziuni încep adesea pe față sau pe piept și se extind rapid.

Cadrele medicale diagnostichează TEN prin evaluare clinică și, în unele cazuri, printr-o biopsie cutanată. Această analiză poate confirma desprinderea epidermei de straturile subiacente, precum și prezența celulelor necrotice (moarte) ale pielii.

Foto: Freepik @EyeEm

Tratament

TEN necesită spitalizare imediată, adesea într-o unitate de terapie intensivă sau într-un centru specializat în arsuri. Primul pas în tratament este întreruperea oricărui medicament suspectat că ar fi cauza reacției.

Îngrijirea de susținere, care include înlocuirea lichidelor pierdute prin terapie intravenoasă și prevenirea infecțiilor cu unguente antibacteriene, este esențială. Tratamentele avansate pot implica imunosupresoare, plasmafereză sau terapie cu imunoglobuline pentru a combate reacția exagerată a sistemului imunitar.

Pentru supraviețuitori, drumul spre recuperare poate fi anevoios. Pielea se regenerează de obicei, dar unele persoane se confruntă cu complicații pe termen lung, inclusiv cicatrici, pierderea vederii, leziuni pulmonare și inflamații cronice ale membranelor mucoase. Aceste efecte au un impact semnificativ asupra calității vieții, subliniind gravitatea afecțiunii.

Un tratament promițător: rolul inhibitorilor JAK

Progresele recente în cercetarea medicală au introdus un tratament potențial pentru TEN, care ar putea transforma gestionarea acesteia. O echipă internațională de cercetători condusă de Institutul Max Planck din Germania a tratat cu succes șapte pacienți cu TEN sau cu omologul său mai blând, SJS, utilizând o nouă clasă de medicamente cunoscute sub denumirea de inhibitori JAK (JAKi).

Inhibitorii JAK vizează calea de semnalizare JAK/STAT, pe care cercetătorii au identificat-o ca fiind un factor-cheie al inflamației, al deteriorării pielii și al desprinderii epidermei caracteristice TEN.

Prin suprimarea acestei căi imunitare hiperactive, medicamentul oprește în mod eficient progresia bolii. Studiile de laborator pe modele de rozătoare au demonstrat o ameliorare vizibilă în doar una până la trei zile de tratament.

Terapia a fost, de asemenea, testată pe pacienți umani, cu rezultate remarcabile. Dintre cele șapte persoane tratate, inclusiv un bărbat care își pierduse 35% din piele, toate au prezentat îmbunătățiri rapide și s-au recuperat complet, fără efecte secundare semnificative.

Aceste rezultate deschid calea pentru studii clinice mai ample și, potențial, pentru o schimbare a standardului de îngrijire pentru această afecțiune devastatoare.

Citește și: Depresia postpartum: o realitate frecventă, dar tratabilă. Ce trebuie să știi despre tulburările de dispoziție după naștere

O nouă eră pentru tratamentul TEN

În timp ce TEN rămâne una dintre cele mai grave urgențe medicale, introducerea inhibitorilor JAK oferă o rază de speranță. Prin oprirea rapidă a progresiei bolii și promovarea recuperării, această terapie ar putea îmbunătăți dramatic ratele de supraviețuire și rezultatele pe termen lung.

Cercetarea subliniază, de asemenea, importanța înțelegerii căilor imune în abordarea afecțiunilor rare, dar care pun viața în pericol.

Deocamdată, TEN rămâne o provocare atât pentru medici, cât și pentru pacienți, subliniind necesitatea unui diagnostic precoce, a unei intervenții rapide și a continuării cercetărilor în domeniul tratamentelor inovatoare. Cu toate acestea, odată cu dezvoltarea inhibitorilor JAK, viitorul pare mai luminos pentru cei afectați de această afecțiune rară, dar devastatoare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.