Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, aproape 300 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de depresie, iar aceste rate sunt în creștere. Cu toate acestea, medicii și oamenii de știință au o înțelegere slabă a cauzelor care produc această afecțiune debilitantă , iar pentru o parte dintre cei care o experimentează, medicamentele nu ajută.

Oamenii de știință de la Neural Computational Unit din Okinawa (OIST), în colaborare cu colegii lor de la Nara Institute of Science and Technology și clinicienii de la Hiroshima University, au identificat pentru prima dată trei subtipuri de depresie.

Ei au descoperit că unul dintre aceste subtipuri pare că nu poate fi tratat de inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei (ISRS), medicamentele prescrise cel mai frecvent pentru afecțiune. Studiul a fost publicat în revista Scientific Reports.

Serotonina este un neurotransmițător care ne influențează stările de spirit, interacțiunile cu alți oameni, modelele de somn și memoria. Se consideră că ISRS au efect prin creșterea nivelului de serotonină din creier. Cu toate acestea, aceste medicamente nu au același efect asupra tuturor, iar la unele persoane, depresia nu se îmbunătățește nici după ce le-au luat. "S-a speculat întotdeauna că există diferite tipuri de depresie și este influențată eficacitatea medicamentului. Dar nu a existat un consens", spune prof. Kenji Doya.

Trei tipuri de depresie identificate

Pentru studiu, oamenii de știință au colectat date clinice, biologice și istorice ale vieții de la 134 de persoane - jumătate dintre care au fost recent diagnosticate cu depresie și cealaltă jumătate care nu au avut niciun diagnostic de depresie - folosind chestionare și teste de sânge. Participanții au fost întrebați despre modelele lor de somn, dacă au sau nu probleme stresante sau alte condiții de sănătate mintală.

Cercetătorii au scanat, de asemenea, creierul participanților, folosind imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) pentru a cartografia modelele de activitate ale creierului în diferite regiuni. Tehnica folosită le-a permis să examineze 78 de regiuni care acoperă întregul creier, să identifice modul în care sunt corelate activitățile sale din diferite regiuni. "Acesta este primul studiu pentru identificarea subtipurilor de depresie din istoricul vieții și datele RMN", spune prof. Doya.

Cu peste 3.000 de caracteristici măsurabile, inclusiv dacă participanții au avut sau nu traume, oamenii de știință s-au confruntat cu dilema de a găsi o modalitate de a analiza cu exactitate un set de date atât de mare. „Provocarea majoră a acestui studiu a fost dezvoltarea unui instrument statistic care ar putea extrage informații relevante pentru gruparea subiecților similari”, spune dr. Tomoki Tokuda, un statistician și autorul principal al studiului. Prin urmare, el a conceput o metodă statistică nouă care ar ajuta la detectarea mai multor modalități de clustering a datelor și a funcțiilor responsabile pentru aceasta.

Folosind această metodă, cercetătorii au identificat un set de grupuri de date strâns plasate, care constau în caracteristici măsurabile esențiale pentru accesul la sănătatea mintală a unui individ. Trei dintre cele cinci grupuri de date au fost găsite ca reprezentând diferite subtipuri de depresie.

Ce efect au traumele din copilărie

Cele trei subtipuri distincte de depresie au fost caracterizate de doi factori principali: tiparele de conectivitate funcționale sincronizate între diferite regiuni ale creierului și experiența traumelor din copilărie. Ei au descoperit că conectivitatea funcțională a creierului în regiunile care au implicat gyrusul unghiular - o regiune cerebrală asociată cu limbajul și numerele de procesare, cogniția spațială, atenția și alte aspecte ale cogniției - a jucat un rol important în determinarea dacă ISRS erau eficiente în tratarea depresie.

Pacienții cu o conectivitate funcțională crescută între diferitele regiuni ale creierului, care au avut, de asemenea, traume în copilărie au avut un sub-tip de depresie care nu răspunde la tratamentul cu medicamente ISRS, au descoperit cercetătorii. Pe de altă parte, celelalte două subtipuri - în care creierele participanților nu au arătat conectivitate crescută între diferitele regiuni ale sale sau în care participanții nu au suferit traume din copilărie - au avut tendința de a răspunde pozitiv la tratamentele care utilizează medicamente ISRS.

Acest studiu nu doar identifică sub-tipuri de depresie pentru prima dată, dar identifică și unii factori care stau la baza și subliniază necesitatea de a explora noi tehnici de tratament. „Oferă oamenilor de știință care studiază aspectele neurobiologice ale depresiei, o direcție promițătoare în care să-și continue cercetările”, spune prof. Doya. În timp, el și echipa sa de cercetare speră că aceste rezultate îi vor ajuta pe psihiatri și terapeuți să îmbunătățească diagnosticul și să-și trateze pacienții mai eficient.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.