Pentru a studia impactul relației cu părinții lor, o echipă de cercetători condusă de Jennifer Stevens și Tanja Jovanovic au folosit imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) pentru a observa activitatea în amigdală, o zona cheie a creierului care procesează frica și emoția.

Cercetătorii au arătat copiilor în vârstă de 8-13 ani o serie de fotografii cu fețe ale unor adulți care au fost fie neutre, fie înfricoșătoare. Amigdalele copiilor care au experimentat violență în viața lor au devenit mai active ca răspuns la ambele tipuri de fețe, ceea ce sugerează că acești copii pot angaja răspunsuri emoționale, de tipul luptă sau fugi, chiar și pentru indicii sociale care nu sunt deosebit de amenințătoare.

Acesta poate fi un răspuns adaptiv la creșterea într-un mediu imprevizibil sau periculos. La copiii care nu au experimentat violența, amigdalele au fost mai activi doar ca răspuns la fețele înfricoșătoare.

Când mama îi susține, fac față fricii

Într-o altă parte a experimentului, cercetătorii au pus copiii și pe mamele lor să colaboreze la o sarcină dificilă și au evaluat expresiile mamei în timpul interacțiunii. Apoi au pus copiii să privească fotografii cu fețe ale unor adulți.
Când mamele fuseseră mai pozitive față de copiii lor, amigdalele copiilor mai mici, cu vârste cuprinse între 8 și 10 ani, au înregistrat o scădere ca răspuns la fețele înfricoșătoare. Acest lucru sugerează că în cazul copiilor de vârstă mică, relația cu o mamă afectează răspunsul creierului la potențiale amenințări din mediul înconjurător. Același efect nu a fost observat, însă, la copiii mai mari, notează sciencedaily.com.

Constatările se bazează pe cercetările anterioare făcute de aceeași echipă, care au stabilit că distanța fizică dintre copiii mici și mamele lor poate influența modul în care copiii evaluează pericolul. În studiul precedent, copiii mici care erau mai aproape de mamele lor au fost mai bine capabili să facă diferența între stimulii siguri și cei care amenință. Încă o dată, copiii mai mari nu au prezentat același efect.

Constatările studiului de față indică faptul că, chiar dacă un copil crește într-un mediu stresant, relațiile cu părinții săi îl pot proteja, spune Stevens.

„Intervențiile, cum ar fi formarea părinților menite să îi ajute pe aceștia să răspundă pozitiv copiilor mici, ar putea fi deosebit de importante în situații care sunt cu adevărat provocatoare sau în care resursele sunt reduse", a explicat ea, într-un material dat publicității de Colegiul American de NeuroPsihoFarmacologie.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.