Dacă dumneavoastră sau un cineva drag ați fost vreodată internați în spital, știți că principalul obiectiv al echipei medicale este diagnosticarea și tratarea condiției care te-a pus în spital în primul rând.

Echipa medicală tratează starea pacientului până când aceasta se îmbunătățește suficient pentru a continua tratamentul și recuperarea acasă.

Dar cercetări recente au adus în atenție la o problemă importantă care apare după ce bolnavul a părăsit spitalul - sindrom post-spitalizare.

Ce este sindromul post-spitalizare?

Sindromul post-spitalizare poate fi definit ca o perioadă de vulnerabilitate care durează până la șapte săptămâni după ce un pacient este externat din spital, arată Dr. Jeremy Whyman, contributor la Harvard Health Publishing.

Această perioadă de vulnerabilitate lasă persoanele expuse unui risc crescut de re - spitalizare dintr-o gamă largă de condiții, adesea diferite de cauza inițială a internării. Unii pacienți chiar se confruntă cu un risc crescut de deces în această perioadă.

Sindromul post-spitalizare este cauzat, parțial, de efectele continue ale bolii inițiale. De exemplu, cineva care a fost spitalizat pentru pneumonie poate prezenta oboseală persistentă, forță redusă, gândire încețoșată sau constipație după ce a părăsit spitalul.

Dar, în timp ce asigură tratamentul necesar, spitalizarea duce, de asemenea, la un dezastru asupra stabilității fizice și emoționale a pacientului, iar aceste dezechilibre contribuie, de asemenea, la sindromul post-spitalizare. În timpul spitalizării, de exemplu, un pacient este probabil să aibă modificări ale regimului alimentar, ale rutinei, ale tiparului de somn și a nivelului de activitate, dar poate experiementa și stresul și efectele secundare induse de medicație.

Cum minimizezi efectele sindromului post-spitalizare

Din fericire, există lucruri pe care pacienții și cei dragi lor pot să le facă, atât în timpul spitalizării, dar și după externare, pentru a preveni sau cel puțin a minimiza efectele sindromului post-spitalizare. Acestea sunt:

- Toată lume atrebuie să se implice. Gândiți-vă la spitalizare ca o urgență, punctează Dr. Jeremy Whyman. Ori de câte ori este posibil, angajează un membru al familiei, un prieten sau un coleg ca suport moral care să vă ajute cu îngrijirea și să vă ofere sprijin în timpul spitalizării.

Cine te tratează și când discuți cu medicii

- Obțineți nume. După internare, solicitați o listă de medici, asistenți medicali, terapeuți și asistenți sociali care vă vor îngriji. Acest lucru vă permite dvs. și ajutoarelor dvs. să comunicați mai eficient cu cei responsabili de îngrijirea pacientului.

- Planificați consultațiile medicale. Întrebați când medicii, terapeuții fizici și asistenții sociali vor discuta cazul dvs. și vor lucra împreună cu dvs., astfel încât ajutoarele dvs. să poată fi incluse în discuțiile despre îngrijire. Dacă este important ca anumiți membri ai familiei sau prieteni să fie prezenți la astfel de întâlniri, comunicați-le dinainte.

Ce medicamente ei și ce mănânci

- Faceți o listă de medicamente. Țineți o listă actualizată a medicamentelor pe care lați luat pe care să o aduceți la spital când sunteți internat. După internare, revizuiți în mod regulat listele de medicamente (adică să le actualizați) și cu ce vă dau medicii din spital, cu care trebuie să vă consultați. Acest lucru va ajuta la eliminarea erorilor de medicație și la prevenirea efectelor secundare potențial dăunătoare.

- Aduce-ți-vă propriile lucruri. Dacă utilizați cu regularitate aparate auditive, proteze, ochelari de vedere sau dispozitive de deplasare, cum ar fi baston sau cadru de susținere, luați-le cu dvs. în spital sau cereți cuiva să vi le aducă la spital. Asigurați-vă că sunt etichetate și păstrate într-o locație sigură și accesibilă în timpul șederii în spital.

Păstrează rutina, fă mișcare și dormi când trebuie

- Păstrați-vă rutina. Ori de câte ori este posibil, păstrați o rutină zilnică care vă reflectă îndeaproape viața din afara spitalului. De exemplu, dacă beți întotdeauna o cafea dimineața, asigurați-vă că cereți o cofea la micul dejun. Informarea personalului clinic despre rutina zilnică este importantă.

- Mișcați-vă! După ce vă consultați cu echipa medicală, petreceți cât mai puțin timp în patul de spital. Dacă stați întins în pat toată ziua asta duce la scăderea fluxului de sânge, pierderea masei musculare și la slăbiciune. Umblați prin spital, poate chiar ajutați de o asistentă medicală, un prieten sau un coleg de suferință, cât mai mult posibil, de mai multe ori pe parcursul zilei. Dacă luați masa în pat, stați ridicat sau pe un scaun, la fel când vă uitați la televizor sau citiți.

- Vă odihniți la momentul potrivit. Evitați somnul prelungit în timpul zilei când este posibil. Încercați să rămâneți treaz până aproape de ora de culcare normală, pentru a promova și menține ritmul natural circadian al corpului.

- Cereți „nopți liniștite". Solicitați personalului medical ca toate medicamentele să vă fie administrate, dacă s epoate, înainte de culcare și cereți asistentei sau medicului să nu vă trezească pentru verificări pe timp de noapte sau ca să vă ia sânge pentru analize, dacă nu e absolută nevoie. Dac știți că va fi asistenții s au medicii vor veni la un alt pacient după ora de culcare, folosiți dopuri de pus în urechi, ca să nu vă deranjeze zgomotul.

Ieși la soare și mănâncă normal (dacă se poate)

- Căutați lumină naturală. Dacă nu aveți o cameră cu un pat lângă fereastră, atunci ieșiți pe balcoane sau pe terase, ori în parc dacă spitalul are așa ceva. Expunerea la lumina naturală ajută la menținerea unui ciclu normal de somn / trezire.

- Dacă medicii nu vă spun altceva, încercați să mențineți dieta normală. Dacă aveți nevoie de condiții speciale de dietă, cum ar fi scăderea cantității de sare, lactate, gluten sau nu aveți voie sau nu vreți carne, informați-vă medicii și asistentele.

- Planificați dinainte spitalizarea. Dacă aveți o boală cronică (insuficiență cardiacă, cancer, demență, boală Parkinson sau dificultăți de mers pe jos, de exemplu), creați (dau aparținătorii pot să o facă) un plan „în caz de spitalizare" împreună cu medicul dumneavoastră. Aceasta va fi, în esență, o versiune personalizată a problemelor discutate aici. Este important să vă gândiți dinainte pentru a optimiza modalitățile de spitalizare și pentru a reduce riscul și severitatea sindromului post-spitalizare.

Ajutorul de nădejde și consultațiile

- Ajutorul de nădejde. Decideți ce persoană de încredere (rudă sau prieten) din jurul dumneavoastră poate acționa ca un proxy. Această persoană are capacitatea legală de a comunica preferințele dvs. legate de sănătate echipei medicale, în cazul în care nu sunteți în măsură să faceți acest lucru de unul singur. Discutați preferințele dvs. de îngrijire medicală cu proxy-ul dvs. în avans. (Atenție, e nevoie de un document legal dacă nu e vorba de soț/soție, părinte).

- Asigurați continuitatea. Înainte de a părăsi spitalul, confirmați-vă că ați programat în timp util consultațiile ulterioare cu medicul de familie și cu specialiștii corespunzători.

Poate că nu veți putea elimina toți factorii care duc la sindromul post-spitalizare. Dar atenția sporită asupra factorilor de risc din timpul spitalizării poate reduce semnificativ probabilitatea apariției dificultăților după spitalizare, punctează Dr. Jeremy Whyman.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.