Într-o luptă tot mai dificilă împotriva rezistenței antimicrobiene, cercetătorii australieni au descoperit o posibilă soluție într-un loc surprinzător: sângele stridiei Sydney (Saccostrea glomerata). Studiul, publicat în PLOS One, arată că un extract semipurificat de hemolimfă (HPE) din această specie prezintă o activitate antibacteriană remarcabilă.

Rezistența antimicrobiană este responsabilă de cel puțin un milion de decese anual, iar estimările sugerează că numărul ar putea să se dubleze până în 2050. În acest context, echipa de cercetători australieni a analizat proteinele antimicrobiene din sângele stridiilor în căutarea unor alternative la antibioticele convenționale.

Stridiile, compuși antimicrobieni

Proteinele și peptidele antimicrobiene (AMPPs) sunt printre cele mai promițătoare soluții pentru combaterea rezistenței bacteriene. Spre deosebire de vertebrate, nevertebratele nu au un sistem imunitar dobândit și nu produc anticorpi pentru a combate agenții patogeni. Totuși, reușesc să supraviețuiască în medii extrem de bogate în microbi.

"M-am gândit că [moluștele] trebuie să aibă niște compuși antimicrobieni puternici în hemolimfa lor, mai ales cele filtratoare, cum sunt stridiile, care pompeză constant bacterii prin branhii", a explicat Kirsten Benkendorff, profesor și director al National Marine Science Centre de la Southern Cross University, Australia, potrivit Medscape.

Sub coordonarea lui Benkendorff, cercetătoarea Kate Summer a analizat sângele mai multor specii de moluște, concentrându-se pe stridiile Sydney.

Sângele stridiei australiene, o nouă armă împotriva rezistenței antimicrobiene - FOTO: Freepik

Efecte surprinzătoare asupra bacteriilor rezistente

Oamenii de știință au testat AMPP-ul din stridia Sydney în combinație cu antibiotice convenționale, precum ampicilina, gentamicina, trimetoprimul și ciprofloxacina. La concentrații reduse, combinația a îmbunătățit eficiența antibioticelor de 2 până la 32 de ori, având un efect remarcabil împotriva infecțiilor cauzate de Staphylococcus aureus (stafilococul auriu) și Pseudomonas aeruginosa, două bacterii rezistente la tratamentele obișnuite.

"Singur, AMPP-ul din stridii a demonstrat o activitate specifică împotriva speciilor de Streptococcus. Însă, atunci când a fost utilizat în combinație, doza necesară atât pentru AMPP, cât și pentru antibioticele convenționale a fost redusă, ceea ce sugerează că AMPP-ul acționează diferit, posibil prin penetrarea biofilmelor și a pereților celulari, făcând antibioticele mai eficiente", a explicat Benkendorff.

Biofilmele sunt structuri protectoare formate de bacterii, care le apără de antibiotice și de sistemul imunitar al gazdei. De aceea, infecțiile respiratorii precum pneumonia sunt dificil de tratat. Cercetătorii au constatat că AMPP-urile din stridia Sydney nu doar că pot penetra biofilmele deja formate în bacteriile Streptococcus, dar și că pot împiedica formarea acestora.

Mai mult, testele au arătat că AMPP-urile din stridii nu sunt toxice pentru celulele pulmonare umane, ceea ce le transformă într-o soluție promițătoare pentru dezvoltarea unor noi agenți antimicrobieni.

O nouă direcție în medicina antimicrobiană

Shauna McGillivray, doctor în biologie la Texas Christian University, a subliniat importanța acestor descoperiri.

"AMPP-urile sunt un domeniu extrem de promițător. Acestea sunt foarte eficiente singure, dar pot și potența eficiența antibioticelor existente, inclusiv împotriva bacteriilor rezistente", a subliniat dr. Shauna McGillivray.

Deși rezistența bacteriană la AMPP-uri este mai redusă decât în cazul antibioticelor convenționale, McGillivray atrage atenția că acest fenomen nu este inexistent.

"Utilizarea AMPP-urilor din surse non-umane este o idee inteligentă, deoarece extinde gama de opțiuni disponibile și ar putea reduce impactul rezistenței asupra AMPP-urilor produse natural de gazdă", a mai precizat dr. Shauna McGillivray.

Perspective viitoare

Deși rezultatele sunt promițătoare, cercetătorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare. Încă nu se știe cum sunt influențate proprietățile AMPP-urilor de factori precum sezonul, calitatea apei sau ciclul de viață al stridiei. De asemenea, este nevoie de o purificare suplimentară a proteinelor identificate pentru a le testa individual și în combinație.

Un avantaj major al acestei descoperiri este că Saccostrea glomerata poate fi cultivată la scară largă prin acvacultură, ceea ce înseamnă că producerea AMPP-urilor necesare pentru studiile clinice ar fi fezabilă.

"Dacă aceste studii vor avea succes, s-ar putea dezvolta metode alternative de sinteză pe scară largă, inclusiv prin inginerie genetică", a spus Benkendorff.

Într-o lume în care rezistența la antibiotice este una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății publice, astfel de cercetări sunt esențiale.

"Ne aflăm într-un moment critic în ceea ce privește rezistența antimicrobiană, iar investițiile în noi antibiotice trebuie să fie o prioritate", a concluzionat McGillivray.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.