Electroliții sunt substanțe cu o sarcină electrică naturală pozitivă sau negativă atunci când sunt dizolvate în apă. Corpul unui adult este format în proporție de aproximativ 60% din apă, prin urmare aproape toate fluidele și celulele conțin eletroliți.

Aceste minerale ajută la reglarea reacțiilor chimice, la menținerea echilibrului de lichide și la reglarea hidratării. Sunt obținute din alimente și băuturi, rinichii filtrând electroliții în exces în urină. Celulele folosesc electroliții pentru a conduce sarcinile electrice, care ajută la contracția musculară și la reacțiile chimice.

Principiul cheie al electroliților este că anumite elemente chimice pot deține în mod natural o sarcină electrică pozitivă sau negativă. Atunci când sunt dizolvate într-un lichid, lichidul respectiv poate conduce electricitatea. Apa sărată, de exemplu, este un bun conductor datorită atomilor de sodiu și clor, care se echilibrează reciproc. Dizolvarea sării în apă desparte atomii, permițând electricității să sară între ionii de sodiu și clor, nu între moleculele de apă.

La cel mai elementar nivel chimic, electroliții ajută la menținerea echilibrului prin transportul compușilor chimici în și din celule. Ionii, la fel ca electricitatea din apa sărată, sunt utilizați pentru a transporta compușii chimici în interiorul și în afara celulelor.

Citește și: Sănătatea pielii și nutriția: impactul dietei asupra apariției acneei. Rolul zahărului, grăsimilor și lactatelor în erupțiile de acnee

Foto: Freepik @yakobchuk

Componentele cheie ale electroliților

Organismul are nevoie de mai multe elemente-cheie pentru a menține un nivel normal de electroliți.

Sodiul este esențial pentru echilibrul celular și pentru absorbția nutrienților. Este cel mai abundent ion electrolitic din organism. Hipernatremia, caracterizată printr-un exces de sodiu, poate provoca confuzie, modificări de comportament și convulsii. Hiponatremia, caracterizată prin sodiu insuficient, poate provoca confuzie, iritabilitate, reflexe slăbite, greață, vărsături, convulsii și comă.

Magneziul este esențial pentru celulele și funcționarea creierului, iar nivelurile excesive pot provoca modificări ale ritmului cardiac, aritmii și stop cardiac. În schimb, nivelurile inadecvate pot provoca slăbiciune musculară, contracții și aritmii cardiace, adesea legate de deficiențele de calciu și potasiu.

Potasiul este esențial pentru funcția celulară și pentru funcția cardiacă, prea mult sau prea puțin potasiu cauzând probleme grave. Hiperkaliemia, caracterizată de prea mult potasiu, poate provoca slăbiciune, confuzie și ritmuri cardiace neregulate. Pe de altă parte, hipopotasemia poate provoca slăbiciune musculară, crampe, sete, amețeli și moarte subită. Nivelurile ridicate pot duce la rabdomioliză, care poate afecta rinichii și poate provoca aritmii cardiace.

Calciul este esențial pentru a construi oase și dinți puternici și pentru a controla mușchii, semnalele nervoase și ritmul cardiac. Nivelurile prea mari sau prea mici de calciu pot provoca diverse simptome în diferite sisteme ale organismului.

Hipercalcemia, caracterizată de un exces de calciu, poate provoca dureri de cap, oboseală, apatie, confuzie, constipație, dureri abdominale, pietre la rinichi, aritmii cardiace, dureri scheletice și convulsii.

Hipocalcemia, pe de altă parte, determină confuzie, modificări de comportament și slăbiciune musculară, inclusiv reflexe neobișnuite și spasme musculare. Este esențial să se mențină niveluri adecvate de calciu pentru a preveni aceste simptome.

Clorura, al doilea cel mai abundent ion din organism, joacă un rol crucial în menținerea echilibrului fluidelor și a pH-ului natural al organismului. Hipercloremia, atunci când este prezentă o cantitate prea mare de clorură, poate provoca acidoză, cauzând greață, vărsături, oboseală, respirație rapidă și confuzie. Acest lucru poate apărea, de asemenea, în cazul unei cantități prea mari de potasiu, ceea ce poate duce la probleme renale grave sau la insuficiență renală.

În schimb, hipokaliemia, atunci când este prezent prea puțin potasiu, poate provoca diaree, scurgeri de lichid din pancreas și probleme ale tractului urinar. Hipohloremia, atunci când există prea puțin clorură, duce la alcaloză, provocând apatie, confuzie, aritmii și contracții musculare sau pierderea controlului.

Fosfatul este o moleculă crucială pentru transportul compușilor chimici și metabolizarea nutrienților și este o componentă cheie a nucleotidelor, elementele constitutive ale ADN-ului. Hiperfosfatemia, caracterizată de prea mult fosfat, duce la hipocalcemie, o afecțiune în care organismul folosește calciul ca substitut al fosforului, provocând simptome precum mâncărimea.

Pe de altă parte, hipofosfatemia, caracterizată de prea puțin fosfat, începe cu slăbiciune musculară și progresează până la simptome mai grave, cum ar fi rabdomioliza, convulsii, reducerea funcției cardiace și dificultăți de respirație din cauza slăbiciunii musculare.

Organismul reciclează o parte din dioxidul de carbon în bicarbonat, ceea ce ajută la menținerea nivelului pH-ului din sânge. O cantitate prea mică de bicarbonat poate cauza acidoză, provocând oboseală, greață, vărsături și dificultăți de respirație. Prea mult bicarbonat poate cauza alcaloză, determinând ca sângele să devină prea alcalin, provocând confuzie, apatie, aritmii și contracții musculare. Ambele afecțiuni pot duce la probleme grave de sănătate.

Vezi și: De ce îți simți brațul amorțit? Care sunt semnale de alarmă și când să soliciți ajutor medical

Dezechilibrele electrolitice

Dezechilibrele electrolitice pot cauza probleme de sănătate și, în cazuri rare, pot fi fatale. Aceste dezechilibre pot fi cauzate de deshidratare, căldură, vărsături sau diaree și trebuie înlocuite în perioadele de caniculă sau de boală.

Unele boli, cum ar fi bolile renale, tulburările alimentare și arsurile grave, pot provoca, de asemenea, dezechilibre electrolitice. Este posibil ca tulburările electrolitice ușoare să nu provoace simptome, dar dezechilibrele mai severe pot cauza oboseală, bătăi rapide sau neregulate ale inimii, amorțeală și furnicături, confuzie, slăbiciune musculară și crampe, dureri de cap și convulsii. Dacă suspectați un dezechilibru electrolitic, consultați-vă medicul pentru a discuta simptomele.

Surse de electroliți

O dietă sănătoasă este esențială pentru menținerea echilibrului electrolitic. Fructele și legumele sunt principalele surse de electroliți, în timp ce sarea de masă este o sursă obișnuită de sodiu și clorură.

Alte surse esențiale de electroliți includ alimentele murate, brânza și sarea de masă, potasiul din fructe și legume, magneziul din semințe și nuci și calciul din produsele lactate și legumele cu frunze verzi. Bicarbonatul, un electrolit produs în mod natural, nu reprezintă o preocupare.

Suplimentele de electroliți

Suplimentele de electroliți, cum ar fi sodiul și calciul, pot ajuta la menținerea unor niveluri adecvate de electroliți. Cu toate acestea, o dietă echilibrată cu surse de electroliți este, în general, suficientă. În cazurile de pierderi excesive de electroliți, cum ar fi vărsăturile și diareea, soluțiile de rehidratare cu electroliți pot fi benefice.

Cantitatea necesară depinde de pierderile individului și trebuie citită cu atenție. Suplimentarea cu electroliți poate cauza niveluri anormale și poate provoca boli, așa că este mai bine să consulți un medic sau un farmacist înainte de utilizare.

Aceste minerale cu sarcini electrice, sunt esențiale pentru sistemul nervos, mușchi și mediul înconjurător al organismului. Poți obține un aport optim printr-o dietă echilibrată, dar pot apărea dezechilibre din cauza bolilor sau a excesului de căldură.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.