Respirația urât mirositoare este prezentă la circa 30% din populație, deși majoritatea oamenilor afectați nu sesizează acest fapt. Este prezentă la toate vârstele, deopotrivă la femei și bărbați. Interesant este că aproximativ 25% dintre cei care se prezintă la medic pentru acest simptom au de fapt halitofobie, în realitate nu au nicio problemă, dar sunt atât de stresați că ar putea avea respirația urât mirositoare încât fac din acest lucru o obsesie. 

Care sunt cauzele halitozei și se probleme de sănătate se pot ascunde în spatele respirației urât mirositoare ne explică dr. Adelina Popescu, medic specialist gastroenterologie, clinica DigestMed.

Există mai multe tipuri de halitoză.

Halitoza – respirația urât mirositoare cu o intensitate peste nivelul acceptabil perceput de cei din jur.

Halitoza fiziologică – respirația urât mirositoare fără o cauză anume, ce apare frecvent dimineața și este tranzitorie.

Pseudohalitoza – reprezintă percepția unui pacient că are respirația urât mirositoare, însă, fără o evidență obiectivă a acestui fapt.

Halitofobia – este un tip de pseudohalitoză în care pacientul dezvoltă o obsesie și un stres pentru respirația urât mirositoare, în pofida infirmării obiective de către specialist.

Respirația urât mirositoare, cauze frecvente

În 80-90% din cazuri, cauzele halenei sunt afecțiuni ale cavității bucale: igiena neadecvată, gingivite, periodontite etc. „În această situație, respirația urât mirositoare apare în urma acțiunii bacteriene asupra resturilor alimentare dintre dinți și de pe limbă. Spre exemplu, fisurile de pe limbă reprezintă un mediu de cultură bacterian propice. Microorganismele primare implicate în etiologia halenei sunt frecvent anaerobi Gram-negativi de tipul Bacteroides forsythus, Porphyromonas gingivalis, Prevotella intermedia, Fusobacterium nucleatum, Treponema denticola etc. În urma degradării microbiene, se eliberează chimicale urât mirositoare precum compuși sulfurici volatili: hidrogen sulfurat, metil mercaptan, dimetil sulfid”, explică dr. Adelina Popescu.

Cauze care nu trebuie să ne îngrijoreze

Halena fiziologică apare frecvent dimineața ca rezultat al fluxului scăzut de salivă din timpul nopții. „Bacteriile acționează asupra celulelor epiteliale descuamate și asupra resturilor alimentare de pe limbă și dintre dinți. De obicei, se rezolvă imediat după spălarea dinților, folosirea aței dentare, după masă sau după consumarea unui pahar cu apă”, ne asigură dr. Adelina Popescu.

Alte cauze temporare de halitoză pot fi fumatul sau consumul unor alimente aromate (usturoi, ceapă) sau după cafea ori alcool.

Boli care au ca simptom respirația urât mirositoare

Cauzele patologice ale halenei se împart, în funcție de regiunea anatomică, în orale, nazale, respiratorii, gastroesofagiene, sistemice și subiective.

Cauze orale: infecții periodondale cu bacterii Gram-negative care produc compuși sulfurici volatili, cariile în care se blochează particule alimentare, limba încărcată, gura uscată ce apare în urma scăderii fluxului salivar de diferite cauze, inclusiv medicamentoase (diuretice, antihistaminice, decongestionante, antidepresive triciclice, amfetamine). Alte cauze orale pot fi tumori cu localizare în cavitatea bucală, infecții și/sau abcese amigdaliene.

Cauze nazale – când halena are o cauză nazală, mirosul neplăcut apare în expirația nazală. Cauze: sinuzita acută sau cronică, rinite purulente, corpi străini intranazali.

Cauze respiratorii – infecții pulmonare precum bronșite, bronșiectazii, abcese pulmonare.

Cauze gastroesofagiene – diverticul Zenker, fistulă gastrocolică, infecție cu Helicobacter pylori, boala de reflux gastroesofagian.

Cauze sistemice – boala renală avansată, boala hepatică avansată (fetor hepatic), cetoacidoză diabetică.

Cauze subiective – definesc pseudohalitoza care este doar o percepție a pacientului de miros neplăcut al respirației, infirmată de specialist; poate avea cauze psihologice (psihoza) sau neurologice (deficite vitaminice și minerale, boli neurodegenerative, leziuni nervoase, medicamente).

Teste recomandate

În legătură din stabilirea diagnosticului, dr. Adelina Popescu precizează: „Evaluarea unui pacient cu halenă se începe pornind de la cele mai frecvente cauze și anume din cavitatea orală (gingii, amigdale, nas, mucoasa orală). Există două tipuri de teste folosite de stomatologi în evaluarea halitozei: teste organoleptice și teste instrumentale. Testul organoleptic este un test subiectiv, în care examinatorul apreciază intensitatea respirației în funcție de o scală. Testele instrumentale sunt teste obiective care măsoară nivelul de compuși sulfurici volatili; aceste teste sunt folosite în general în scop de cercetare”.

Managementul unui pacient cu halenă constă în identificarea cauzei și tratamentul țintit. „Frecvent, însă, nu se identifică o cauză anume a respirației urât mirositoare. În această situație se recomandă măsuri nespecifice ale îmbunătățirii mirosului respirației, precum: guma de mestecat fără zahăr, hidratare optimă, diminuarea consumului de alcool și cafea, îmbunătățirea igienei orale, inclusiv folosirea aței dentare, folosirea apei de gură înainte de culcare”, recomandă medicul Adelina Popescu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.