Ați avut vreodată senzația că ceva ce ați înghițit a rămas în gât și nu sunteți sigur ce ar putea fi? Tușiți de câteva ori și încercați să curățați gâtul, dar acel sentiment ciudat nu dispăre? Există posibilitatea să fie o piatră pe amigdale. Dacă nu ați mai avut una, sunteți destul de norocos. Dar dacă aveți, știți că sunt incomode, enervante și urât mirositoare.

Dar ce sunt, mai exact, pietrele pe amigdale? De ce le facem și cât durează? Și cum scăpăm de ele odată pentru totdeauna? 

Ce sunt pietrele pe amigdale

Rinichii nu sunt singurele locuri unde se pot forma depuneri sub formă de pietre. Cunoscute și sub denumirea de amigdalite, pietrele formate pe amigdale sunt bucăți inofensive de resturi care arată ca niște pietricele albe sau galbene. Pietrele pe amigdale se formează și se prind în interiorul craterelor din amigdale, pe care experții medicali le numesc cripte amigdaliene – un ansamblu de formațiuni limfoide situate în perimetrul faringelui. Ele sunt alcătuite din bacterii, mucus, resturi de alimente, celule moarte și alte substanțe, și au un miros neplăcut datorită prezenței sulfului emenant de descopunerea acestora.

Deși toți oamenii (care încă mai au amigdalele) au cripte amigdaliene, nu toată lumea face pietre pe amigdală. Unii cred că asta se întâmplă doar celor care au inflamații cronice sau probleme sinusale. De asemenea, par a fi mai frecvente la persoanele cu antecedente de amigdalită și / sau cu amigdale mari.

O amigdală normală poate avea zeci de cripte amigdaliene. Cea mai mare piatră de amigdală înregistrată până în prezent a fost de 14,5 centimetri și a fost raportată în 1936.

Un studiu recent (link direct studiu) a emis ipoteza că pietrele de pe amigdale nu se formează ca urmare a inflamației cronice, ci mai degrabă atunci când saliva este prinsă în interiorul criptelor amigdaliene.

Simptomele pietrelor pe amigdale

Majoritatea persoanelor care fac din când în când pietre de amigdală sunt deja conștiente că le au, dar dacă nu le-ați simțit sau nu le-ați avut niciodată, s-ar putea ca ele să fie ascunse sau chiar să se autoelimine și să le fiți înghițit sau clătit fără să vă dați seama. Următoarele simptome pot fi indicii:

Durere de gât
Tuse
Dificultate constantă la înghițire
Respirație urât mirositoare
Senzația că ceva este blocat în partea din spate a gâtului sau a gurii
Presiune și / sau durere în urechi
Un gust metalic în gură.
Cum se elimină pietrele de pe amigdale

În funcție de mărimea pietrelor și de cât de adânci sunt criptele amigdaliene, va fi mai ușor (sau mai dificil) să le îndepărtați singuri acasă. Unele sunt suficient de mari încât să iasă din amigdale și să devină vizibile. Dacă de fapt puteți vedea pietrele atunci când deschideți gura în fața unei oglinzi, n-ar strica să mergeți la doctor ca să vi le scoată. Utilizarea oricărui aspect ascuțit pentru a le scoate poate provoca sângerări, iritații sau infecții sau poate determina împingerea pietrei în jos. 

Pe altele e suficient să faceți gargară viguros cu apă sărată ca să le faceți să iasă singure. Dacă reușiți să îndepărtați o piatră de pe amigdală, nu vă alarmați dacă apare alta (sau două) în spatele ei. Adesea, prima piatră pe care o vedeți este o bucată mică dintr-o piatră mai mare care este așezată adânc în cripta amigdaliană și care este prea mare pentru a se disloca într-o singură bucată.

Cum să preveniți apariția lor 

Puteți preveni formarea lor practicând o igienă orală bună, potrivit LiveScience.com. Periajul, folosirea aței dentare și vizitarea regulată a medicului dentist vor împiedica acumularea bacteriilor și a plăcii în gură (cauză frecventă de formare a pietrelor de pe amigdale). Și dacă utilizați apă de gură, alegeți una fără alcool, pentru că acesta poate ajuta la dezvoltarea pietrelor!

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.