Sistemul imunitar există pentru a ataca organismele străine care intră în corp, cum ar fi, de exemplu, germenii. Anumite celule ale sistemului imunitar recunosc și atacă orice oranism străin.

Celulele canceroase produc chimicale care nu sunt produse de celulele normale, substanțele chimice pe care sistemul imunitar ar trebui să le recunoască, fiind străine.

Din păcate, opt milioane de oameni din întreaga lume mor de cancer în fiecare an, după ce sistemul lor imunitar nu reușește să distrugă cancerul. De ce sistemul lor imunitar eșuează?

Acum 20 de ani, doi oameni de știință - unul în Statele Unite și unul în Japonia - studiau celule T, celule ale sistemului imunitar care atacă lucruri străine. Ei nu studiau cancerul. Doar încercau să-și dea seama cum funcționează celulele T. Fiecare dintre cei doi oameni de știință a găsit o substanță chimică pe suprafața celulelor T care nu au fost găsite până acum. Un produs chimic se numește PD-1, iar celălalt CTLA-4. Ce fac acestea? Sub influența stimulilor, substanțele chimice au oprit celulele T de la a ataca organismele. Practc, au „tras frânele”.

Oamenii de știință se întrebau dacă am putea găsi o modalitate de a dezactiva aceste substanțe chimice, ar dezactiva frânarea și ar face atacul celulelor T mai eficient? De-a lungul mai multor ani de încercări și eșecuri, au găsit, în cele din urmă, medicamente care dezactivează substanțele chimice. Apoi a venit testul: ar ajuta, aceste medicamente, celulele T ale șoarecilor cu cancer să atace cancerul? Răspunsul a fost un „da”, clar!

Imunoterapia, uneori eficientă, alteori nu

Dar tratamentele care lucrează la șoareci nu lucrează întotdeauna la oameni. Un secol de încercări a făcut mulți oameni de știință sceptici că sistemul imunitar uman ar putea fi vreodată stimulat pentru a lupta împotriva cancerului. Oamenii de știință s-au luptat să trezească interesul companiilor farmaceutice și, în cele din urmă, au reușit. La anumiți oameni, cu anumite tipuri de cancer, tratamentul imunosupresiv a produs rezultate surprinzătoare.

Poate cel mai cunoscut exemplu este fostul președinte Jimmy Carter. În 2015, a fost diagnosticat cu melanom care s-a răspândit în creierul său și i s-au mai dat doar câteva luni să trăiască. Doctorii săi au încercat unul dintre aceste medicamente care stimulează imunitatea, iar metastazele creierului s-au topit. În 2018, la 94 de ani, președintele Carter a publicat cea mai recentă carte.

Pentru unii oameni, tratamentele par să le fi vindecat cancerul. Deși este foarte puțin probabil ca această abordare să vindece orice fel de cancer, aceasta ajută un număr tot mai mare de oameni.

„Pentru mine, există un mesaj important în această poveste. Acești oameni de știință, ale căror activități au fost onorate în 2018 cu Premiul Nobel, nu încercau să vindece cancerul. Încercau doar să-și dea seama cum funcționează aceste forme de viață. O societate care susține astfel de curiozități beneficiază în moduri pe care niciodată nu le-a putut prezice”, spune  Anthony L. Komaroff, M.D. Editor in Chief, Harvard Health Letter.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.