Un nou studiu realizat în Italia sugerează că pragul actual de indice de masă corporală (IMC) utilizat pentru diagnosticarea obezității ar trebui revizuit pentru a reflecta mai bine distribuția grăsimii corporale la persoanele de vârstă mijlocie și persoanele vârstnice.

Conform cercetării prezentate la Congresul European pentru Obezitate (ECO) de către echipe de la Universitatea din Roma Tor Vergata, Universitatea din Modena și Reggio Emilia și Universitatea Arabă din Beirut, un prag de BMI mai mare sau egal cu 27 ar fi mai adecvat decât pragul actual mai mare sau egal cu 30 pentru această categorie de vârstă.

Studiul a fost realizat pe un eșantion de 4800 de participanți, bărbați și femei, cu vârste cuprinde între 40 și 80 de ani.

Participanții au fost clasificați inițial conform criteriilor Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) pentru IMC:

- 1087 persoane cu greutate normală

- 1826 persoane supraponderale

- 1887 persoane cu obezitate

Pentru o clasificare mai precisă, participanții au fost evaluați și pe baza procentului de grăsime corporală, măsurat prin absorptiometrie duală cu raze X (DXA). 

Analiza a relevat că aproimativ 71% dintre bărbați și 64% dintre femei aveau obezitate conform procentului de grăsime corporală, în timp ce doar 38% dintre bărbați și 41% dintre femei au fost clasificați cu obezitate pe baza criteriilor tradiționale IMC.

Dr. Marwan El Ghoch, profesor în cadrul Departamentului de Științe Biomedicale, Metabolice și Neuroștiințe de la Universitatea din Modena și Reggio Emilia, a subliniat că IMC-ul tradițional nu reușește să facă diferența între masa musculară și grăsimea corporală.

Asta poate duce la clasificări inexacte, deoarece IMC-ul nu reflectă schimbările în compoziția corporală pe parcursul vieții și variază în funcție de etnie.

Pe baza constatărilor, cercetătorii recomandă utilizarea unui prag IMC mai mare sau egal cu 27 pentru diagnosticarea obezității la persoanele de peste 40 de ani.

Acest nou prag ar permite o identificare mai precisă a persoanelor cu un risc crescut de boli cronice asocitate cu obezitatea.

Dr. Luca Busetto, specialist în obezitate la Universitatea din Padova, a evidențiat că folosirea exclusivă a IMC-ului ratează o parte semnifiatică a populației care, deși are un IMC sub 30, prezintă o masă grasă mare și, implicit, riscuri similare de boli cronice.

"Cred că problema cu care ne confruntăm folosind un prag clasic de IMC este că ratăm un grup semnificatic de persoane care au un IMC mai mic de 30, dar au o masă de grăsime ridicată. Aceste persoane au același risc de a dezolta boli cronice ca și cele cu IMC mai mare. Dacă au o distribuție proastă a grăsimii, riscul lor de complicații este și mai mare.

De asemenea, trebuie să folosim circumferința taliei și raportul talie-înălțime ca măsuri suplimentare în această populație", a declarat Dr. Lua Busetto, pentru Medscape Medical News.

El a sugerat folosirea circumferinței taliei și a raportului talie - înălțime cu măsuri suplimentare pentru o evaluare mai completă a riscului de obezitate.

Dr. Francesco Rubino a subliniat importanța înțelegerii proporției de grăsime și masă musculară pentru sănătatea pe termen lung, mai ales în anii de mijloc ai vieții.

El a subliniat necesitatea unui criteriu diagnostic care să reflecte nu doar riscul de boli viitoare, ci și starea actuală de sănătate a individului.

Studiul realizat în Italia propune o reevaluare a pragului IMC pentru obezitate, sugerând un prag mai scăzut de 27 pentru persoanele de vârstă mijlocie și vârstnice.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.