Otilia Țigănaș, medic din Arad, relatează pe pagina de socializare un mic crâmpei din ceea ce înseamnă viața unui cadru medical de la țară.

„Eram pe la începuturi la Hășmaș, asistentă veche în sat, Mărioara, știa tot, TOT!!, tobă de carte, m-am ajutat enorm de abilitățile ei, era stâlp de bază la cabinet, cunoștea teritoriul ca-n palmă, era de pus buchet de flori la picioarele ei și... la un moment dat, trebuia să-i scot ceva hârtie de la Arad, de la Ordinul Asistenților. Structură cu domni sadea, așezați din cotizații, deci scoteam o hârtie pentru o asistentă țărancă.
Nu eram tare pusă la punct cu outfit-ul, cu moaca, ajung la oraș și cer hârtia, fără să mă prezint.

Alea or crezut inițial că eu sunt asistenta țărancă...

N-am să uit niciodată privirea superioară, umilitoare, a doamnei "șefe" de la oraș, care crezuse o secundă că eu mi-s asistenta țărancă. N-am s-o uit niciodată. Scanarea cap coadă a ființei mele, cotătura domnesc-arogantă. Nedreptatea. A uneia care stă la Arad din cotizații, de care depinde munca țărancei, care n-are niciun habar despre cum e să faci medicină la țară. Zile și nopți.

N-am să uit nici cum m-am gândit atunci, în curtea Spitalului Județean Arad, ce oare simte cea care CHIAR e asistenta țărancă și care, de grija serviciului, nu-i poate franjura moaca doamnei șefe la Ordin, așa cum am făcut-o eu, atunci”, a scris medicul Otilia Țigănas, pe pagina de socializare.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.