Din 2018, dr. Muhamed Amin este profesor-asistent în cadrul Departamentului de Ştiinţe al Universităţii din Groningen, Ţările de Jos, are un doctorat în fizică obţinut în 2014, de la Universitatea din New York, SUA, dar şi un master în acelaşi domeniu, obţinut în 2009. 

Dr. Muhamed Amin, de la Universitatea din Groningen, a explicat de unde provine temenul de "carantină", de fapt. De asemenea, el e vorbit și despre populaţiile cele mai afectate de SARS-COV-2 și despre mutaţiile apărute în cazul COVID-19, dar și cum a apărut, de fapt, COVID-19.  Despre asta citește mai departe AICI -  Muhamed Amin rupe tăcerea despre procesul din laborator. Ce este ACE2: Așa arată arma biologică perfectă

De unde provine termenul de "carantină"

În timpul pandemiei de COVID-19 au apărut o mulțime de controverse legate de carantina și de cele 14 zile impuse de autoritățile din întreaga lume pentru ca cei infectați să se izoleze.

Deși discuțiile și nemulțumirile despre carantină nu s-au terminat nici după trei ani de la declanșarea pandemiei de COVID, este bine de știut că acest termen de carantină este extrem de vechi, iar numărul zilelor petrecute de cei infectați era mult mai mare.

"Și veți ști din nou din experiența COVID. Pentru început, nu a existat niciun vaccin. Ne-am bazat pe izolare, pe distanțare socială, pe exact aceeași carantină ca și secolele anterioare de epidemii. Îmi pare rău, cunoașteți originea cuvântului carantina? Este 14, bănuiesc", a spus Radu Golban, realizatorul emisiunii Outlook de la DC News.

"40! 40, pentru că în timpul ciumei bubonice, cei care veneau la Veneția erau fost puși în izolare timp de 40 de zile pentru că se credea că, dacă a existat o boală, la sfârșitul a 40 de zile, aceasta ar fi fost contactată de toți cei care erau susceptibili și atunci oamenii de pe navă puteau debarca. Deci, aceasta este o parte integrantă a unui mod de răspuns de lungă durată, aproape de bază, fundamental", a declarat dr. Muhamed Amin.

Ei bine, practica carantinei, așa cum o cunoaștem noi, a început încă din secolul al XIV-lea, într-un efort de a proteja orașele de coastă de epidemiile de ciumă.

La acea vreme, ciuma bubonică, cunoscută în mod infam sub numele de Moartea Neagră, făcea ravagii pe continent. Începând din 1343, boala a distrus aproximativ o treime din populația Europei în timpul unei perioade deosebit de neplăcute de trei ani, între 1347 și 1350. Această epidemie de ciumă a dus la una dintre cele mai mari dispariții din istoria omenirii și a fost un impuls pentru a acționa.

Oficialii din orașul port Ragusa (în prezent Dubrovnik, Croația), au adoptat o lege care stabilea o perioadă de 30 de zile de izolare pentru navele care sosesc din zonele afectate de ciumă. Nimeni din Ragusa nu avea voie să viziteze acele nave aflate sub trentino, iar dacă cineva încălca legea, era și el izolat pentru cele 30 de zile obligatorii.

În decurs de un secol, orașele au extins perioada de izolare de la 30 la 40 de zile, iar termenul s-a schimbat din trentino în quarantino.

Astfel, navele care ajungeau la Veneția din porturile infectate trebuiau să stea la ancoră timp de 40 de zile înainte de a debarca. Această practică, numită carantină, a fost derivată din cuvintele italiene quaranta giorni, care înseamnă 40 de zile.

De ce 40 de zile de carantină?

Nimeni nu știe cu certitudine de ce perioada de izolare a fost prelungită la 40 de zile, dar cercetătorii au câteva bănuieli. Există o mulțime de semnificații culturale împachetate în numărul 40, o mulțime de evenimente biblice se bazează pe acest număr, cum ar fi postul lui Iisus în deșert, perioada petrecută de Moise pe Muntele Sinai și observarea creștină a Postului Mare.

Alții sugerează că, poate, a fost vorba pur și simplu de gândirea că 30 de zile nu era suficient timp pentru a "arde" boala.

"Este arbitrar într-o mulțime de moduri diferite. De ce 40 în loc de 30 sau 50?", spune istoricul de știință Karl Appuhn.

Pentru alții, în special pentru cei cu bani, carantina putea fi opțională.

"Există persoane care sunt capabile să se sustragă carantinei, există persoane care au reușit să cumpere o cale de ieșire din carantină, există persoane care au putut pur și simplu să plece atunci când a fost impusă o carantină și să nu se mai întoarcă până când aceasta nu s-a încheiat", spune Appuhn, care a completat că "oamenii care au suferit în timpul carantinei au avut tendința de a fi, în cea mai mare parte, oameni săraci, oameni care nu au avut de ales", potrivit Science Friday.

Mai mult, în ceea ce privește carantina americană timpurie, când Statele Unite au fost înființate, nu s-au luat prea multe măsuri pentru a preveni importul de boli infecțioase. Protecția împotriva bolilor importate era de competența autorităților locale și de stat. Atunci, municipalitățile au adoptat o varietate de reglementări de carantină pentru navele care sosesc.

Guvernele de stat și locale au făcut încercări sporadice de a impune cerințe de carantină. Epidemiile continue de febră galbenă au determinat în cele din urmă Congresul să adopte o legislație federală privind carantina în 1878.

Această legislație, deși nu intra în conflict cu drepturile statelor, a deschis calea pentru implicarea federală în activitățile de carantină, potrivit CDC.

Ulterior, la sfârșitul secolului al XIX-lea, epidemiile de holeră de pe navele de pasageri care soseau din Europa au determinat o reinterpretare a legii în 1892 pentru a oferi Guvernului federal mai multă autoritate în impunerea cerințelor de carantină. În anul următor, Congresul a adoptat o lege care a clarificat și mai mult rolul federal în activitățile de carantină. Pe măsură ce autoritățile locale au ajuns să conștientizeze beneficiile implicării federale, stațiile locale de carantină au fost treptat transferate guvernului federal.

Au fost construite facilități federale suplimentare și a fost mărit numărul de personal pentru a asigura o mai bună acoperire.

Astfel, sistemul de carantină a fost complet naționalizat până în 1921, când administrarea ultimei stații de carantină a fost transferată guvernului federal.

La acea vreme, o navă PHS era folosită pentru a transporta inspectorii de carantină la bordul navelor care arborau pavilionul galben de carantină. Steagul era arborat până când personalul de carantină și vamal inspecta și autoriza nava să acosteze în port.

Acum, divizia de migrație globală și carantină face parte din Centrul național pentru boli infecțioase emergente și zoonotice al CDC și are sediul în Atlanta. 

În conformitate cu autoritatea sa delegată, Divizia de migrație globală și carantină este împuternicită să rețină, să examineze medical sau să elibereze condiționat persoanele și animalele sălbatice suspectate de a fi purtătoare de o boală transmisibilă.

Lista bolilor care pot fi puse în carantină este cuprinsă într-un decret al președintelui și include holera, difteria, tuberculoza infecțioasă, ciuma, variola, febra galbenă, febrele hemoragice virale (cum ar fi Marburg, Ebola și Crimeea-Congo) și sindroamele respiratorii acute severe.

Multe alte boli de importanță pentru sănătatea publică, cum ar fi rujeola, oreionul, rubeola și varicela, nu sunt incluse în lista bolilor care pot fi puse în carantină, dar continuă să reprezinte un risc pentru sănătatea publică. Personalul stației de carantină răspunde la raportările de călători bolnavi la bordul avioanelor, navelor și la punctele de trecere a frontierei terestre pentru a face o evaluare a riscului pentru sănătatea publică și pentru a iniția un răspuns adecvat, mai arată CDC.

Catantina înainte de carantină

Deși termenul de carantină a fost oficial definit în timpul Morții Negre, al ciumei, practica izolării bolnavilor datează de mult mai mult timp, încă din Biblie.

Referiri la izolarea persoanelor bolnave de lepră pot fi găsite în Biblie, iar spitalele numite lazarettos (n.r. numit după cerșetorul Lazăr, sfântul protector al leproșilor în catolicism), care erau construite în mod intenționat în afara centrului orașului, existau încă din prima jumătate a secolului al XIV-lea în Veneția.

Înainte ca oamenii să aibă o noțiune despre microbi sau o teorie completă a transmiterii, existau idei concurente despre contagiune, explică istoricul de știință Karl Appuhn.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.