Vezi și: Când știi că ai nevoie de un antrenor personal. Ce face un antrenor, de fapt. Cum te poate ajuta să îți atingi obiectivele mai repede

Persoanele neurodivergente se angajează adesea în comportamente repetitive centrate pe corp, cum ar fi culegerea pielii, roaderea unghiilor sau smulgerea părului, ceea ce poate ajuta la determinarea autoidentificării lor ca fiind neurodivergente.

În timp ce aceste comportamente pot afecta negativ viața sau sănătatea unei persoane, un terapeut poate fi capabil să ajute la modificarea lor. Cu toate acestea, nu toate comportamentele repetitive centrate pe corp trebuie să fie abordate, deoarece unele sunt inofensive.

Popularitatea rețelelor de socializare a scos în evidență legătura dintre persoanele neurodivergente și anumite obiceiuri repetitive, cum ar fi mersul pe vârfuri și dormitul cu „brațe de T-rex”.

Neurodivergența există pe un spectru care cuprinde diferitele moduri de funcționare a creierului. Unele persoane care prezintă comportamente repetitive centrate pe corp au diagnostice specifice în cadrul spectrului neurodivergenței, cum ar fi autismul, tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) sau tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD). Cu toate acestea, nu toate persoanele neurodivergente au un diagnostic formal de sănătate mintală.

Unele afecțiuni considerate o formă de neurodivergență includ tulburarea bipolară, dislexia, sindromul Tourette și sindromul Down. În timp ce unele comportamente repetitive centrate pe corp sunt legate de diagnostice specifice din cadrul neurodiversității, prezența uneia sau mai multor comportamente repetitive centrate pe corp nu înseamnă neapărat că cineva suferă de una dintre aceste afecțiuni sau că este neurodivergent.

Citește și: 7 pași să îți calmezi mintea când nu poți să adormi. Ce să faci dacă te trezești în miezul nopții

Foto: Freepik

Cum este o persoană neurodivergentă

Conversația despre neurodiversitate este benefică, deoarece îi ajută pe oameni să înțeleagă că a gândi diferit nu este întotdeauna ceva negativ sau ceva de reparat. Un profesionist în domeniul sănătății mintale îi poate ajuta pe oameni să se auto-eticheteze ca fiind neurodivergenți, dar nu este ceva ce un profesionist trebuie să facă oficial.

Dacă doriți să opriți sau să adaptați comportamentul repetitiv centrat pe corp, solicitați ajutorul unui terapeut. Terapeuții vă pot ajuta să identificați modul în care gândiți și învățați și să identificați potențiale provocări.

Multe persoane de pe social media indică comportamente specifice legate de neurodivergență, cum ar fi culegerea pielii sau crăparea articulațiilor. Deși nu există „simptome” ale neurodivergenței, experții sugerează că aceste comportamente îi pot ajuta pe unii oameni să decidă dacă se autoidentifică drept neurodivergenți.

Terapeuții îi pot ajuta pe oameni să își modifice obiceiurile dacă implicarea compulsivă în aceste comportamente le afectează negativ viața sau sănătatea.

Diferența dintre neurodivergent și neurotipic

Persoanele neurotipice sunt cele care se conformează normelor și așteptărilor societății, în timp ce persoanele neurodivergente experimentează un spectru larg de variații cognitive, inclusiv afecțiuni precum ADHD, autism și dislexie, ceea ce duce la modele comportamentale care sfidează standardele societății.

Cu toate acestea, ideea de a fi complet neurotipic este o simplificare din cauza unicității fiecărui individ și nivel fiziologic. Deși gândirea neurotipică permite indivizilor să îndeplinească sarcini în mod eficient, aceasta nu este un adevăr obiectiv.

Persoanele neurodivergente excelează în a aduce perspective unice bazate pe abordarea lor subiectivă a vieții, contribuind la bogăția și diversitatea experienței noastre umane. Reîncadrarea neurodivergenților și neurotipurilor ne poate ajuta să înțelegem unicitatea fiecărui individ și experiențele diverse pe care le întâlnim.

Semne ale neurodivergenței

Mâncatul pielii, trasul de păr, mersul cu degetul, mușcatul obrajilor, mușcatul unghiilor, trosnitul articulațiilor și dormitul cu „brațe de T-Rex” sunt comportamente care au fost asociate cu neurodiversitatea.

Smulgerea pielii, cunoscută și ca tulburare de excoriație, poate cauza coșuri, cruste și alte pete și a fost asociată cu TOC, ADHD și tulburarea de anxietate generalizată.

Smulgerea părului, cunoscută și sub numele de tricotilomanie, poate duce la căderea părului și este asociată cu TOC, ADHD și autism. Mersul pe vârfuri sau pe călcâie a fost asociat cu autismul.

Mușcatul obrajilor, care implică mușcatul repetat al interiorului obrajilor, poate duce la ulcere orale și alte probleme de sănătate.

Roaderea unghiilor, în mod obișnuit, este legată de TOC, dar experții avertizează că nu toți cei care își rod unghiile sunt neurodivergenți.

Trosnirea articulațiilor, deși obișnuită în rândul unor persoane, poate fi periculoasă, mai ales atunci când implică trosnirea gâtului, care poate duce la răni grave.

Dormitul cu „brațele T-Rex”, cu încheieturile mâinilor îndoite sub bărbie, este, de asemenea, asociat cu neurodiversitatea, dar este dificil de stabilit dacă acest lucru este legat de experiența de a fi neurodivergent sau de o poziție obișnuită de somn.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.