Cardiologia intervențională se realizează proceduri minim invazive pentru diagnosticarea și tratamentul afecțiunilor inimii și poate face diferența între viață și moarte. Astfel de intervenții vor putea fi posibile și în județul Hunedoara, după ce un medic care timp de mai bine de 15 ani s-a perfecționat în Germania a ales să se se reîntoarcă acasă pentru a-și practica meseria.

Acasă pentru a-i ajuta pe semeni

Mai bine de 15 ani a petrecut medicul Dorin Golcea în Germania, acolo unde s-a perfecționat în domeniul cardiologiei intervenționale. Pentru locuitorii județului Hunedoara, dar și ai unor arii extinse din județele limitrofe, intervenția cardiologică făcută în timp util este aproape imposibilă. La Hunedoara, doctorul Dorin Golcea și-a propus să transforme „imposibilul” în posibil. După o vacanță în zonele de baștină, medicul a aflat că în anul 2019, în Hunedoara au fost înregistrate 577 de cazuri de infarct și că doar vreo 20 dintre acei pacienți mai trăiau în 2021.

„Să zicem că pacientul este din Brad. Până ajunge el la spital, până se stabilește ce are, până ajunge la Deva, până e trimis la Timișoara, trec ore bune. Ori într-un caz de infarct trebuie intervenit în maximum trei ore, de preferat în primele 60 de minute. La noi… să zicem că i se montează un stent pacientului, apoi moare la un an sau doi dup-aia. Nu-și mai aduce nimeni aminte că a ajuns cu greu la intervenție… Apoi am stat și-am făcut un calcul sumar și am ajuns la concluzia că în județ și în zonele limitrofe sunt 1,2 milioane de oameni care, în caz de infarct, nu ar putea ajunge în timp util la un cardiolog intervenționist. Atunci mi-am spus că trebuie să vin acasă”, povestește doctorul Dorin Golcea, care adaugă: „În Germania, un pacient la 40 de ani și ceva cu infarct, este supus intervenției pe inimă la timp, stă trei zile internat, apoi merge acasă, mai stă două – trei săptămâni, după care se întoarce la muncă. În România, un pacient ori stă un an până să revină la lucru, ori se pensionează”, a spus medicul Dorin Golcea, potrivit Primăria Municipiului Hunedoara.

Vezi și: Ceaiul de mușețel, nerecomandat alergicilor. De ce nu trebuie să-l consumi. Cu ce medicamente să nu-l iei NICIODATĂ

De ce un oraș mic și nu un centru universitar

Medicul Dorin Golcea a explicat motivele pentru care a ales un spital mic și nu un centru universitar.

„Deocamdată sunt medic cardiolog specialist la spitalul din Hunedoara și colaborez cu Spitalul Județean din Sibiu. Am venit aici pentru că e o infrastructură bună, iar spitalul are un foarte mare potențial. Apoi m-am felicitat c-am făcut alegerea asta și pentru că am găsit aici colegi foarte bine pregătiți, oameni de echipă, deschiși la nou. Doar că au dezavantajul că nu au rezidenți care să-i ajute, ca la Timișoara, Cluj, București, Tg. Mureș… Ah, ba au rezidenți: asistentele medicale. Sunt „brici”. Sunt asistente care știu medicină. Mulți au fost sceptici când le-am spus că vreau să revin în România”, a mai explicat medicul Dorin Golcea.

Medic rezident în Germania

Dorin Călin Golcea a absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara, cu media 10, în 2005. Încă din studenție dorea să se specializeze în cardiologie intervențională.

 Pe vremea aceea, în România nu exista vreun rezidențiat în specializarea amintită, iar cardiologii intervenționiști calificați se numărau pe degetele de la o mână. În luna ianuarie a anului 2008, Dorin Golcea a ajuns să lucreze într-un spital din Bad Reichenhall.

„Am ajuns acolo fără să știu germana. Vorbeam în engleză cu medicii. În prima zi am fost îmbrăcat în haine cu numele meu pe ele, în prima zi mi s-au dat cheia de la cameră, cartela la cantină, locul de parcare cu numele meu, a fost o zi doar pentru formalități. Tot în prima zi am făcut primele ecografii, pentru care un rezident așteaptă 5 ani în România. Și eram doar medic oaspete acolo. A doua zi am fost dus la Primărie să-mi fac formele legale de ședere.

Făceam vreo 6 – 7 transesofagiene pe zi, ca medic – oaspete. Foștii mei colegi, cu care m-am întâlnit apoi, într-o scurtă vacanță în România, nu puteau face nici un ecograf normal pe motiv că ecograful era închis cu cheia.

Eu, în Germania, mergeam cu colegii mei în gărzi, dar nu aveam dreptul să ating pacienții pentru că nu aveam drept de liberă practică acolo. Orice făceam era sub parafa lor. Începeam lunea dimineața și uitam să mai merg acasă. Eram zi și noapte prin spital. După ce am primit dreptul de liberă practică, am devenit rezident la un spital mic din Eggenfelden. Am făcut cardiologie pe pâine. Am luptat pentru asta. E viața mea. În rest, nu mă prea pricep la ce-i sub capota mașinii”, a mai povestit medicul, care în jumătate de an a reușit să învețe limba germană.

Vezi și: Apă cu miere, leacul pentru eliminarea "deșeurilor" din intestin și pentru imunitate. Lidia Fecioru: Se bea pe stomacul gol

Drumul spre perfecțiune

În micul spital din Eggenfeld a început să învețe și mai intens meserie, fiind, în gărzi, doar el, nevoit să facă totul, de la A la Z. Apoi a început să ia legătura cu universități mari în care se făcea cardiologie intervențională și să meargă la câte congrese, cursuri și specializări îi permitea timpul.

„După un an și șapte luni de Eggenfelden am plecat la Regensburg, ca medic rezident, într-un spital cu peste 1.000 de paturi. Eram singurul român ca medic rezident în cardiologie și asta pentru șase ani la rând. Acolo am început cu urgențe cardio-vasculare, care erau cele mai accesibile pentru un rezident (făceam intubări, reanimări, indicații pentru tromboliză, pentru stentare etc…) și aveam câte două-trei infarcte pe noapte. Zburau elicopterele întruna.

Am început să am primele gărzi pe cardiologia normală de pe secții și să am mai mult contact cu pacienții. La Regensburg am început și gărzi pe Coronary Unit, secția de pacienți în stare extrem de gravă. Am avut, într-o noapte, un pacient, l-am defibrilat de 40 de ori. În anul III de rezidențiat am început cu intervenții, și de-atunci am făcut o grămadă de cateterisme cu profesori și colegi. Prin anul IV puneam pacemakere, defibrilatoare, CRT-uri, începusem să pun primele stenturi, primele cateterisme. Și eram responsabil pentru tot spitalul ăla de 1.000 și ceva de paturi, dacă vreun pacient avea probleme cu inima”, a mai spus Dorin Golcea, pentru Primăria Hunedoara.

Vezi și: Ce conțin, de fapt, COVRIGII. Câte calorii are un COVRIG. Detaliul care te va face să nu-i mai mănânci

În 2016 a promovat examenul de specialitate. Era cardiolog, dar încă nu și „intervenționist”. Făcea intervenții sub supravegherea câte unui medic cu diplomă în această supra-specializare. S-a mutat, din nou, într-un spital de lângă Nürnberg. Dorința lui de a deveni „intervenționist cu diplomă” nu-l lăsa în pace. Așa că s-a mai mutat o dată, în Frankfurt, pentru specializare. Și-a luat și diploma de intervenționist și a revenit în Eggenfeld, locul din care a „plecat” ca medic rezident.

Activează la Hunedoara și colaborează cu Spitalul Județean din Sibiu, unde efectuează intervențiile atât de importante pentru victimele infarctului. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.