Peste 1,8 milioane de copii din SUA sunt tratați anual cu medicamente pentru tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD). Rezultatele unui studiu pe termen lung al Institutului Național de Sănătate (NIH) din Statele Unite ale Americii ar putea atenua multe din îngrijorările părinților și medicilor, chiar dacă cercetarea a fost efectuată la primate. Potrivit oamenilor de știință, acest model primat prezintă în mod credibil alte efecte secundare similare cu cele observate la copiii care primesc aceste medicamente.

Noile descoperiri concluzionează că expunerea cronică la metilfenidat (MPH), un medicament ADHD prescris frecvent, este puțin probabil să crească riscurile cardiovasculare la copiii sănătoși.

,,Rezultatele sunt foarte liniștitoare, chiar și doze mari de terapie cronică cu MPH nu a dus la nici o dovadă de structuri anormale sau în inimile maimuțelor”, a declarat dr. Steven E. Lipshultz, investigator principal al studiului.

De-a lungul timpului s-au iscat mai multe controverse cu privire la faptul că MPH este asociat sau nu cu moartea subită cardiacă. Un număr de studii a raportat o creștere a decesului cardiac brusc sau a altor deteriorări ale inimii la unii copii care au luat medicamentul sau altă terapie stimulantă pentru ADHD.

,,Aproximativ 10% din toți copiii din S.U.A au fost diagnosticați cu ADHD și tulburări asociate și mai mult de 70% din acești copii primesc terapie. Problema riscurilor cardiace posibile a apărut ca o preocupare majoră de sănătate publică”, a spus Lipshultz.

Administrația Americană pentru Alimente și Medicamente (FDA) a emis un avertisment cu privire la medicamentele cu prescripție pentru ADHD, observând că copiii cu boală cardiacă trebuie să folosească aceste medicamente cu prudență. Autoritățile canadiene au eliminat temporar un medicament de la utilizare, după care l-au reintrodus, în urma numărului mic de evenimente mortale subite.

,,Această controversă a persistat fără răspuns. Cu toate acestea, numărul de prescripții pentru aceste medicamente pentru copiii cu ADHD continuă să se extindă", a spus cercetătorul american.

Testarea pe termen lung

Un proiect guvernamental american de cercetare a implicat 30 de maimuțe rhesus masculi care primiseră terapie de stimulare cronică cu MPH. Maimuțele au fost atent întreținute și îngrijite etic la Centrul Național FDA pentru Cercetări Toxicologice din Jefferson, Arkansas. Cu finanțare din partea NIH si FDA, Lipshultz și colegii săi au testat mai mulți ani modul în care terapia a afectat inimile acestor maimuțe. Timp de cinci ani, maimuțele au fost tratate în mod continuu cu terapie, doze mari sau cu placebo, utilizând un model randomizat, începând cu vârsta de 2 ani. Durata studiului corespunde cu ceea ce ar însemna perioada din copilărie până la vârsta adultă, au spus cercetătorii care susțin că din motive etice, acest studiu nu ar fi putut fi realizat la copii.

După evaluarea cardiovasculară cuprinzătoare la toate maimuțele,s-a constatat că nu au existat diferențe statistice între cele trei grupuri studiate la biomarkeri serici cardiovasculari și inflamatorii, electrocardiograme, ecocardiograme, patologie cardiacă de la biopsii endomicardiene și alți parametri clinici. Diferența unică a semnificației statistice a fost că nivelurile ridicate ale mioglobinei serice medii au fost găsite în grupul cu doză mai mică. Această proteină, găsită în mușchiul cardiac poate fi un semn de leziune a mușchilor. Primatele din grupul care a primit terapie cu doze mari au avut valori mai scăzute, dar totuși semnificativ ridicate. Deoarece nu au existat dovezi clinice sau de laborator care să evidențieze o boală cardiacă semnificativă la animale, autorii au concluzionat că nivelurile ridicate de mioglobină nu au legătură cu efectul cardiac.

În plus față de populația mare de copii tratată cu această terapie pentru ADHD și tulburări conexe, Lipshultz a remarcat faptul că sunt vești bune pentru copiii cu cancer.

,,La nivel personal, am avut grijă de copii și adolescenți care au supraviețuit cancerului, care acum suferă de dizabilități severe de învățare ca urmare a terapiilor lor de cancer. Ei devin pacienții mei deoarece inimile lor au fost afectate, un efect nefericit al tratamentului reușit al cancerului lor în copilărie. Recomandările curente prevăd că acești copii cu boală cardiacă subiacentă ar trebui să evite terapia cronică stimulantă din cauza îngrijorării că ar putea să le dăuneze inimii. Cu toate acestea, acești stimulatori le permit adesea să aibă progrese în procesul lor de învățare, și refuzul unei astfel de terapii utile din motive teoretice este dificilă. Constatările pe care le raportăm demonstrează că aceste medicamente utile, în multe cazuri, pot fi prescrise și pentru acești copii ", a conchis cercetătorul, potrivit Eurekalert.org.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.