Silimarina este un principiu activ ce poate fi extras din semințele plantei Silybum marianum, fiind cunoscută și sub denumirea de armurariu. Compusul face parte din grupa flavonoizilor – compuși vegetali a căror acțiune benefică asupra ficatului a trezit interesul medicilor moderni, potrivit lucrării ”Plante medicinale de la A la Z”.

Numeroase studii au evidențiat proprietățile hepatprotectoare și hepatogeneratoare semnificative pentru extracte uscate din fructele de armurariu standardizate în 70-80% silimarină. Silibina este cel mai activ component al silimarinei.

Ce spun studiile 

Studiile clinice realizate la pacienții cu afectare hepatică de diverse etiologii și severitate variabilă ai evidențiat o eficiență hepatoprotectoare a tratamentului cu silimarină prin:

- Reducerea clinic relevantă a nivelelor serice ale bilirubinei totale și ale enzimelor hepatice care sunt markeri ai injuriei hepatocelurare;

- Îmbunătățirea valorilor unor parametri biochimici ce reflectă  răspunsul antioxidant al organismului;

- Ameliorarea funcționalității ficatului și prevenirea modificărilor morfologice ale hepatocitelor;

- Reducerea unor markeri ai fibrinogenezei hepatice;

- Creșterea ratei de supraviețuire la pacienții cu ciroză alcoolică și non alcoolică, cu un procentaj mai mare în primul caz;

- Diminuarea incidenței complicațiilor la pacienții cirotici;

- Ameliorarea simptomatologiei la pacienții cu hepatite acute;

- Reducerea peroxidării lipidice a embranelor hepatocitelor și modificările aferente;

- Reducerea incidenței carcinomului hepatocelular.

Silimarina are o acțiune reglatoare asupra permeabilității membranei celulare și mitocondriale, în asociere cu o creștere a stabilității membranei hepatocitare. Poate preveni absorția toxinelor și transportul lor în hepatocite prin modificarea proprietăților fizice ale membranei externe celulare.

Silimarina și extractele din armurariu standardizate în silimarină (cel puțin 70%) se recomandă în: 

- Profilaxia și tratamentul hepatitelor toxice sau al afecțiunilor hepatice pe fond metabolic;

- Steatohepatite alcoolice și non alcoolice;

- Hepatopatii latente;

- Hepatite;

- Boli hepatice degenerative cronice;

- Disfuncții hepatice de diferite etiologii.

Silimarina este un puternic antioxidant care ajută la eliminarea radicalilor liberi din organism, având în același timp și un efect antiinflamator, deoarece inhibă sinteza leucotrienelor, compuși derivați din acidul arahidonic, un precursor al prostaglandinelor.

Ce efecte adverse are dozarea mai mare 

Silimarina prezintă o toxicitate redusă, fiind caracterizată de un profil bun de siguranță. La doze mari (1500 mg) a fost observat un efect laxativ ușor, din cauza secreției biliare și a fluxului biliar. Reacțiile adverse rapotate în mod obișnuit pentru silimarină și extractele de armurariu includ efecte gastrointestinale moderate, precum dispepsie, meteorism, greață, disconfort abdominal, senzație de gură uscat. Rar au fost raportate și reacții alergice (dermatite, prurit și rash), cefalee și insomnie.

Vezi și: Berea, cea mai periculoasă băutură pentru ficat. Risc de STEATOZĂ, pancreatită, colecistită. Un român bea 100 de litri pe AN

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.