Sarcoidoza este o boală inflamatorie care afectează mai multe organe din corp, dar mai ales plămânii și glandele limfatice.

La persoanele care suferă de sarcoidoză, în anumite organe ale corpului se formează mase sau noduli anormali, granuloame, constând din țesuturi inflamate.

Aceste granuloame pot altera structura normală și, eventual, funcția organului afectat.

Sarcoidoza apare cel mai adesea între 20 și 40 de ani, femeile fiind diagnosticate mai frecvent decât bărbații.

Boala este de 10 până la 17 ori mai frecventă la afro-americani decât la caucazieni.

Persoanele de origine scandinavă, germană, irlandeză sau portoricană sunt, de asemenea, mai predispuse la această boală, arată WebMD.

Vezi și: Pastila care tratează cancerul, efect asupra pacienților în fază terminală. A fost ultima lor șansă

Sarcoidoza, cauze și simptome

Deși cauza care duce la sarcoidoză nu este una cunoscută, studiile sugerează o combinație între factori genetici și factori de mediu.

Sarcoidoza apare ca un răspuns al sistemului imunitar, iar cercetătorii cred că anumite persoane sunt mai predispuse ca sistemul lor imunitar să reacționeze exagerat la anumiți factori declanșatori, antigeni, cum ar fi bacteriile și virușii.

În ciuda implicării sistemului imunitar, sarcoidoza nu este considerată o tulburare autoimună, arată Cleveland Clinic.

Siptomatologia sarcoidozei poate varia foarte mult, în funcție de organul care este afectat, însă majoritatea pacienților acuză, într-o primă fază, tuse uscată persistentă, oboseală și dificultăți de respirație.

Alte simptome includ:

- umflături sau pete roșiatice sensibile pe piele

- ochi roșii și înlăcrimați sau vedere încețoșată

- articulații umflate și dureroase

- glande limfatice mărite și sensibile la nivelul gâtului, axilelor și inghinală

- glande limfatice mărite în piept și în jurul plămânilor

- voce răgușită

- dureri la nivelul mâinilor, picioarelor sau în alte zone osoase din cauza formării de chisturi (o creștere anormală asemănătoare unui sac) în oase

- formarea de pietre la rinichi

- extindere a ficatului

- dezvoltarea unor bătăi anormale sau lipsă de bătăi ale inimii (aritmii), inflamarea învelișului inimii (pericardită) sau insuficiență cardiacă.

- efecte asupra sistemului nervos, inclusiv pierderea auzului, meningită, convulsii sau tulburări psihiatrice (de exemplu, demență, depresie, psihoză), mai arată WebMD.

În plus, la unele persoane simptomele pot începe brusc și sever și pot dispărea într-o perioadă scurtă de timp, în vreme ce alți pacienți pot să nu aibă vreun simptome exterior, chiar dacă organele sunt afectate.

Vezi și: Tuberculoza, agravată de COVID. Simptome, cauze, tratament. Oancea: Pacienții au fost "orfani", boala nu a așteptat. E tratabilă, cu o cură de șase luni de antibiotice

Sarcoidoza, diagnostic și tratament

Având în vedere multitudinea de simptome, unele dintre ele fiind similare altor boli, diagnosticarea se face printr-o combinație de examinare fizică, teste imagistice și biopsii.

Testele imagistice și biopsiile sunt cele mai frecvente metode de apune diagnosticul sarcoidozei, însă medicul poate solicita și altele în funcție de simptomele pacientului.

Teste imagistice includ: radiografia la nivelul pieptului, scanare CT și RMN, în timp ce biopsiile pot fi realizate prin mai multe metode, acest lucru depinzând de zona unde se suspectează prezența granuloamelor.

Biopsiile de piele, conjunctivă (ochi) și unele biopsii ale ganglionilor limfatici pot fi neinvazive sau minim invazive.

Procedurile mai complexe pot examina țesutul de plămâni cu ajutorul unor echipamente de de biopsie care trec prin nas, gât sau printr-o incizie, iar aceste includ:

- aspirația cu ac fin transbronșică ghidată cu ultrasunete endobronșică (EBUS-TBNA)

- biopsia transbronșică bronhoscopică

- mediastinoscopie.

Alte teste pentru diagnosticarea sarcoidozei includ:

- testele de funcție pulmonară

- testele de laborator (sânge și urină)

- electrocardiograma

- imagistică nucleară, scanări PET și scanări cu galiu

- derivat proteic purificat

- examen cu lampă cu fantă.

Tratamentul sarcoidozei este menit să gestioneze simptomele și să prevină deteriorarea organelor.

Deoarece granuloamele sunt zone de inflamație cauzate de celulele imunitare, sarcoidoza este de obicei tratată cu medicamente care modifică sau suprimă sistemul imunitar.

Pe lângă tratamentele medicamentoase, în funcție de caz, medicul poate recomanda și fizioterapie, proceduri de reabilitare pulmonară și în unele cazuri chiar și implantarea unui pacemaker sau defibriliator.

În cazul în care sunt epuizate toate opțiunile de tratament, iar organul este afectat iremediabil, se poate ajunge la transplant.

În ceea ce privește speranța de viață a pacienților cu sarcoidoză, aceasta este la fel ca și a celor care nu au această boală, pentru un procent foarte mic (1-5%) sarcoidoza poate să fie fatală.

Sarcoidoza nu se poate preveni, având în vedere că nu se cunoaște cauza care duce la apariția acestei boli.

Vezi și: Insomnia, cauze și remedii. Lungu: Îi place rutina. "Spală" hormonii din circulație

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.