Cercetătorii de la Joslin Diabetes Center au descoperit că nivelurile ridicate de fructoză din dietă inhibă capacitatea ficatului de a metaboliza în mod corespunzător grăsimea. Acest efect este specific fructozei. Într-adevăr, un nivel la fel de ridicat de glucoză în dietă îmbunătățește de fapt funcția de ardere a grăsimilor din ficat. Aceasta explică de ce fructoza dietetică în exces are mai multe efecte negative asupra sănătății decât glucoza, chiar dacă au același conținut caloric.

Boala ficatului gras și sindromul metabolic

„Acesta este unul dintre o serie de studii pe care le-am făcut în ceea ce privește rolul unui nivel ridicat al fructozei în dietă, în ceea ce privește rezistența la insulină și sindromul metabolic", spune C. Ronald Kahn, director academic la Joslin Dabetes Center și Mary K. Iacocca, profesor de medicină la Harvard Medical School și autor principal la studiul publicat în jurnalul de specialitate Cell Metabolism.

„Fructoza face ca ficatul să acumuleze grăsime. Acționează aproape ca adăugarea de mai multă grăsime în dietă. Acest lucru contrastează efectul cu adăugarea de mai multă glucoză în dietă, ceea ce promovează capacitatea ficatului de a arde grăsime și, prin urmare, creează un metabolism mai sănătos", a mais pus cercetătorul.

„Cea mai importantă idee a acestui studiu este că în dietă fructoza în exces este rea", spune dr. Kahn. „Nu este rea pentru că are mai multe calorii, ci pentru că are efecte asupra metabolismului hepatic, înrăutățind arderea grăsimilor. Ca urmare, adăugarea de fructoză în dietă face ca ficatul să păstreze mai multă grăsime, iar acest lucru este rău pentru ficat și rău pentru metabolismul întregului corp. (..) În mod surprinzător, atunci când înlocuiți fructoza cu glucoză, deși ambele sunt la fel de calorice, glucoza nu are acest efect. De fapt, dacă este ceva, metabolismul general este ceva mai bun decât dacă ar fi fost doar rezultat dintr-o dietă cu grăsimi normale".

„În această lucrare am vrut să aflăm la nivel mecanic cum poate fi posibil acest lucru".

Au testat mai multe versiuni de diete

Într-o serie de studii efectuate pe animale, cercetătorii de la Joslin au comparat efectele asupra metabolismului a șase diete diferite: chow obișnuită, chow cu fructoză ridicată, chow cu glucoză ridicată, o dietă bogată în grăsimi, o dietă cu conținut ridicat de grăsimi și de fructoză plus o dietă cu conținut ridicat de grăsimi și de glucoză.

Cercetătorii au analizat diferiți markeri cunoscuți ai ficatului gras pentru a determina efectele fiecărei diete. De exemplu, s-au uitat la nivelurile de acilcarnitine din celulele ficatului. Acilcarnitinele sunt produse atunci când ficatul arde grăsimile. Nivelurile ridicate ale acestora sunt un semn rău, deoarece înseamnă că există o grămadă de grăsime din ficat. Acilcarnitinele au fost cele mai ridicate la animale, în dieta bogată în grăsimi plus o fructoză ridicată. Acestea au fost mai scăzute în dieta bogată în grăsimi plus glucoză decât în dieta simplă cu un conținut mare de grăsimi, ceea ce reflecta constatările anterioare de observație și a indicat că glucoza a efectuat o acțiune de ardere grasă ajutatoare la aceste animale.

Ei au monitorizat, de asemenea, activitatea unei enzime critice pentru arderea grăsimilor cunoscută sub numele de CPT1a. În cazul CPT1a, cu cât nivelurile sunt mai mari, cu atât mai bine - acestea indică faptul că mitocondriile își îndeplinesc corect sarcinile de ardere a grăsimilor. Cu toate acestea, în dieta bogată în grăsimi plus fructoză, cercetătorii au descoperit că nivelurile de CPT1a sunt scăzute și activitatea lor a fost foarte scăzută, ceea ce înseamnă că mitocondriile nu pot funcționa corect.

Acest lucru i-a determinat pe cercetători să investigheze mitocondriile în sine.

„Când mitocondriile sunt sănătoase, au această formă ovoidală și încrucișare frumoasă", spune dr. Kahn. „În grupul cu conținut ridicat de grăsimi plus fructoză, aceste mitocondrii sunt fragmentate și nu sunt capabile să ardă grăsimi, precum mitocondriile sănătoase. Dar uitându-ne la dieta bogată în grăsimi plus glucoză, acele mitocondrii devin mai normale, deoarece ard grăsime normal".

Aceste constatări, combinate cu alți markeri pe care i-au monitorizat, au dovedit că atât dietele bogate în grăsimi, cât și cele cu conținut ridicat de grăsimi plus fructoza dăunează mitocondriilor și determină ficatul să sintetizeze și să depoziteze mai multe grăsimi n loc să le ardă.

Dr Kahn și colegii săi consideră că dezvoltarea unui medicament care blochează metabolismul fructozei ar putea preveni acțiunile negative acesteia și ar putea ajuta la prevenirea bolii ficatului gras și a consecințelor metabolice nefaste, inclusiv toleranța la glucoză afectată și diabetul de tip 1.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.