Odată cu apariția și extinderea la nivel mondial a variantei Omicron a SARS-CoV-2, COVID-19 continuă să reprezinte o povară semnificativă pentru sistemele de sănătate. S-a demonstrat că subvariantele Omicron scapă anticorpii neutralizanți monoclonali de neutralizare, ceea ce duce la o evaziune imunitară eficientă și la un risc crescut de evoluție către o boală severă, în special în rândul pacienților cu răspunsuri suboptime la anticorpi în urma vaccinării sau a infecției.

Evoluția de la COVID-19 non-severă la o boală severă și critică este asociată cu mai mulți factori de risc precum vârsta înaintată fiind un factor de risc vital asociat cu mortalitatea și gravitatea COVID-19.

De asemenea, comorbidități precum astmul, obezitatea, bolile pulmonare cronice, diabetul, bolile cerebrovasculare, bolile renale cronice, precum și cancerul sunt toate puternic asociate cu boala severă.

Alți factori considerați în mod obișnuit ca fiind legați de riscul de progresie includ statutul imunocompromis, fumatul și sarcina.

La femeile gravide, factorii de risc suplimentari includ vârsta mai mică de 30 de ani, supraponderabilitatea sau obezitatea și etnia mixtă.

Ce spune OMS despre gravitatea bolii pentru COVID-19

COVID CRITIC

- Necesită tratament de menținere a vieții

- Sindrom de detresă respiratorie acută

- Sepsis

- Șoc septic

COVID-19 SEVER

- Saturația oxigenului mai mică de 90%

- Semne de pneumonie

- Semne de detresă respiratorie severă

COVID-19 NON-SEVERĂ

- Absența semnelor de boală severă sau critică

Utilizarea anticorpilor monoclonali terapeutici pentru a reduce riscul de evoluție către boala severă este limitată, deoarece subvariantele Omicron BA.2.12.1, BA.4 și BA.5 scapă toți anticorpilor monoclonali aprobați, cu excepția unuia, potrivit Medscape.

Niciunul dintre principalele ghiduri internaționale nu recomandă utilizarea anticorpilor monoclonali la pacienții cu boală non-severă cu risc de evoluție către COVID-19 severă.

Prin urmare, utilizarea opțiunilor de tratament antiviral precoce pentru populațiile cu risc de COVID-19 severă are o importanță clinică esențială.

Agenți antivirali pentru tratarea pacienților infectați cu SARS-CoV-2 cu boală neseveră cu risc de progresie

Trei opțiuni de tratament antiviral:

- nirmatrelvir / ritonavir

- remdesivir

- molnupiravir

Accestea reprezintă intervenții terapeutice timpurii pentru pacienții infectați cu SARS-CoV-2 care nu necesită suport de oxigen și care prezintă risc de evoluție către COVID-19 sever.

Trebuie remarcat faptul că toate cele trei antivirale fac obiectul unei monitorizări suplimentare.

Remdesivirul și molnupiravirul sunt analogi nucleozidici cu acțiune directă care inhibă ARN-polimeraza dependentă de ARN a coronavirusului (RdRp). Nirmatrelvir acționează ca un inhibitor ireversibil al cistein proteazei și este coformulat cu ritonavir, un inhibitor puternic al citocromului.

Deoarece aceste antivirale vizează genele care sunt conservate între variantele SARS-CoV-2, aceste terapii păstrează activitatea antivirală împotriva variantelor circulante actuale, inclusiv a subliniajelor Omicron.

Ce s-a constat în cazul celor trei medicamente. Ce efecte adverse produc și cum acționează

Ei bine, trei studii clinice randomizate controlate cu placebo au evaluat siguranța și eficacitatea nirmatrelvir / ritonavir, remdesivir și molnupiravir la pacienți nevaccinați ne-spitalizați cu infecție confirmată cu SARS-CoV-2 și cu cel puțin un factor de risc pentru progresia bolii.

Studiul a constatat că nirmatrelvir / ritonavir a redus incidența spitalizării sau a decesului până în ziua 28 comparativ cu placebo (0. 77% față de 6,31%), ceea ce se traduce printr-o reducere a riscului relativ de 87,8%. Efectele adverse gastrointestinale, cum ar fi disgeuzia (5,6% față de 0,3%) și diareea (1,3% față de 1,6%) au fost mai frecvente cu nirmatrelvir/ritonavir decât cu placebo.

Studiul cu o cură de 3 zile de remdesivir administrată în termen de 7 zile de la debutul simptomelor. Criteriul principal de evaluare a fost spitalizarea sau mortalitatea din toate cauzele până în ziua 28, care a fost de 0,7 % în grupul remdesivir comparativ cu 5,3 % în grupul placebo.

În rândul pacienților tratați cu remdesivir s-au înregistrat reduceri similare ale rapoartelor de risc în cazul vârstei mai mici de 60 de ani, al sexului masculin sau al comorbidităților precum diabetul, obezitatea și hipertensiunea arterială.

Cel mai frecvent eveniment advers în rândul pacienților cărora li s-a administrat remdesivir a fost greața, observată la 10,8% dintre pacienți.

Ulterior, studiul cu o cură de 5 zile de molnupiravir, tratamentul fiind inițiat în termen de 5 zile de la debutul simptomelor, a fost efectuat în contextul în care existau mai multe variante circulante îngrijorătoare, inclusiv variante delta (58%), gama (11%) și mu (20%).

Riscul de spitalizare sau de deces în ziua 29 a fost mai mic cu molnupiravir decât cu placebo (6,8% față de 9,7%). Asta se traduce printr-o reducere de aproximativ 31% a ratei de spitalizare și de deces în ziua 29.

Molnupiravirul a fost asociat cu un timp mai scurt de recuperare a anosmiei și a oboselii.

Cele mai frecvente evenimente adverse asociate cu molnupiravirul au fost diareea (1,7%), greața (1,4%) și amețelile (1,0%).

Mai multe studii din viața reală au confirmat în continuare beneficiul clinic al administrării de nirmatrelvir / ritonavir în timpul predominanței variantei Omicron.

Există o preferință pentru nirmatrelvir / ritonavir (recomandare puternică de utilizare), cu recomandări condiționate pentru utilizarea molnupiravirului și a remdesivirului.

Cu toate acestea, ghidul recunoaște că alegerea medicamentului va depinde de aspecte practice, cum ar fi administrarea (de exemplu, remdesivirul este un medicament intravenos) și de potențialele interacțiuni medicamentoase.

În mod optim, toți agenții ar trebui inițiați în intervalul de timp definit în cadrul studiilor (în termen de 5 zile de la debutul simptomelor pentru nirmatrelvir / ritonavir și molnupiravir, în termen de 7 zile pentru remdesivir).

OMS recomandă prudență pentru utilizarea nirmatrelvir / ritonavir în rândul femeilor însărcinate, copiilor și pacienților cu posibile interacțiuni medicamentoase. Având în vedere complexitatea administrării, utilizarea remdesivirului trebuie să se bazeze pe evaluarea riscurilor și beneficiilor. Din cauza incertitudinilor privind potențialul mutagenetic, molnupiravirul nu trebuie oferit femeilor însărcinate sau care alăptează sau copiilor, recomandându-se metode contraceptive pentru bărbați în timpul tratamentului și timp de cel puțin 3 luni după ultima doză.

Ghidul actualizat al Societății Europene de Microbiologie Clinică și Boli Infecțioase (ESCMID) privind tratamentul pacienților cu COVID-19 ușoară/moderată prezintă factorii de risc pentru progresia bolii și eșecul vaccinului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.