De ce oamenii dorm mai puțin pe măsură ce îmbătrânesc. Un studiu nou realizat de cercetători de la Beth Israel Deaconess Medical Center și University of Toronto oferă pentru prima dată o explicație neurologică pentru fenomenul în care oamenii dorm mai puțin pe măsură ce îmbătrânesc.

Această schimbare este legată de moartea lentă a unui grup specific de neuroni asociați cu reglarea modelului de somn, numiți nucleul preoptic ventrolateral.

Potrivit liderului cercetării, Clifford Saper, M.D., Ph.D., care este și președintele departamentului de neurologie de la Beth Israel Deaconess Medical Center, la vârsta de 70 de ani, oamenii dorm, în general, cu o oră și jumătate mai puțin decât dormeau în jurul vârstei de 20 de ani, potrivit Huff Post.

Somnul insuficient duce la insomnie cronică

Aceștia nu se odihnesc adecvat și se trezesc în timpul nopții, dar totuși sunt obosiți în timpul zilei, ceea ce duce la o stare de insomnie cronică.

Noua descoperire, publicată în jurnalul Brain, ar putea duce la dezvoltarea de medicamente care să normalizeze modelele perturbate de somn prin targetingul specific al neuronilor identificați în studiu. Acest lucru s-ar face fără a afecta negativ alte funcții, cum ar fi echilibrul, așa cum fac unele medicamente pentru somn din prezent.

Saper a legat inițial moartea acestor neuroni de tulburările de somn în studiile pe șoareci de laborator, constatând că animalele care nu aveau acești neuroni sufereau de ”insomnie profundă”.

Apoi, el a încercat să reproducă aceste constatări la subiecții umani. Saper a analizat un set de date care includea aproape 1.000 de subiecți care au participat la un studiu despre memorie și îmbătrânire în 1997, când aveau cu toții 65 de ani sănătoși.

Ca parte a studiului, aceștia au fost de acord să poarte un dispozitiv mic, de dimensiunea unui ceas de mână, timp de aproximativ 7 până la 10 zile, la fiecare doi ani, care a înregistrat toate mișcările lor. După decesul lor, creierul lor a fost donat pentru cercetare.

Saper a ales 45 de creiere pentru a le examina, în funcție de faptul dacă nucleul preoptic ventrolateral era încă intact. În primul rând, a vopsit creierul pentru a identifica clusterul de neuroni, care se găseau într-o zonă similară a creierului uman ca și în cazul șoarecilor.

Apoi, a legat neuronii găsiți în creier de datele comportamentului de odihnă și activitate colectate în ultimul an de viață al fiecărei persoane. A descoperit că cu cât avea cineva mai puțini neuroni, cu atât avea acea persoană fragmentare mai mare a somnului în ultimul an de viață. Creierele cu cel mai mare număr de neuroni (peste 6.000) aparțineau persoanelor care aveau un somn mai lung și mai neîntrerupt.

Scăderea neuronilor, vizibil la persoanele cu Alzheimer

O altă descoperire cheie a studiului a fost că legătura dintre numărul mai mic de neuroni și somnul redus era chiar mai pronunțată la persoanele care au decedat cu boala Alzheimer.

”Surpriza a fost că persoanele cu boala Alzheimer pierd acești neuroni în mod particular de repede. ”Aceștia au avut cei mai puțini neuroni și cea mai perturbată stare de somn”, a declarat Saper.

Deoarece persoanele cu boala Alzheimer ajung adesea să fie instituționalizate din cauza problemelor care pot apărea ca urmare a somnului perturbat, cum ar fi umblatul nocturn, Saper a spus că descoperirea legată de Alzheimer ar putea fi ”cheia” pentru a înțelege cum să îi menținem pe acești pacienți acasă, îngrijiți de membrii familiei.

”Dacă am putea dezvolta medicamente care să ajute pacienții cu Alzheimer să doarmă întreaga noapte, fără a le crește riscul de cădere, acest lucru ar putea ține unele persoane departe de azilurile de bătrâni”, a adăugat el.

De ce afectează înaintarea în vârstă somnul?
Este comun ca adulții mai în vârstă să experimenteze schimbări în calitatea și durata somnului lor. Multe dintre aceste schimbări au loc datorită modificărilor în ceasul intern al corpului. Acesta se află într-o parte a creierului numită hipotalamus și este alcătuit din aproximativ 20.000 de celule care formează nucleul suprachiasmatic (NSC).

NSC controlează ciclurile zilnice de 24 de ore, numite ritmurile circadiene. Aceste ritmuri circadiene influențează momentele când oamenii simt foame, când organismul eliberează anumite hormoni și când o persoană se simte somnoroasă sau trează.

Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, somnul lor se schimbă din cauza efectelor îmbătrânirii asupra NSC. Deteriorarea funcției NSC poate perturba ritmurile circadiene, influențând direct momentele când oamenii se simt obosiți sau treji.

NSC primește informații de la ochi, iar lumina este unul dintre cei mai puternici stimulente pentru menținerea ritmurilor circadiene. Din păcate, cercetările arată că mulți oameni mai în vârstă sunt expuși insuficient
sursă de încredere
la lumină naturală, cu o expunere medie de aproximativ o oră pe zi. Expunerea la lumină naturală poate fi chiar mai limitată pentru persoanele care locuiesc în aziluri sau care suferă de boala Alzheimer.

Schimbări în producția de hormoni, cum ar fi melatonina și cortizolul, pot, de asemenea, să joace un rol în perturbarea somnului la adulții mai în vârstă. Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, organismul secreță mai puțină melatonină, care este, în mod normal, produsă în răspuns la întuneric și ajută la promovarea somnului prin coordonarea ritmurilor circadiene.

Cum afectează înaintarea în vârstă somnul

Îmbătrânirea afectează oamenii în mod diferit. În timp ce unii adulți mai în vârstă pot să nu aibă perturbări semnificative ale somnului, alții se plâng că dorm mai puțin și au o calitate mai proastă a somnului. Experții au identificat mai multe tulburări comune ale somnului în rândul adulților mai în vârstă.

Modificarea programului de somn: Pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, ritmurile circadiene ale corpului se deplasează efectiv spre ore mai devreme. Această schimbare se numește avansare de fază. Mulți adulți mai în vârstă experimentează această avansare de fază ca pe o oboseală mai devreme în timpul după-amiezii și o trezire mai devreme dimineața, potrivit Sleep Foundation.

Trezirea în timpul nopții: Cercetările au arătat, de asemenea, că odată cu înaintarea în vârstă, oamenii experimentează adesea modificări în arhitectura somnului lor. Arhitectura somnului se referă la modul în care oamenii trec prin diferitele etape ale somnului.

Adulții mai în vârstă petrec mai mult timp în etapele mai timpurii și mai ușoare ale somnului și mai puțin timp în etapele mai târzii și mai profunde. Aceste schimbări pot contribui la trezirea mai frecventă în timpul nopții și la somnul mai fragmentat și mai puțin odihnitor.

Recuperare mai îndelungată după schimbări în programul de somn: Modificările în modul în care corpul reglează ritmurile circadiene fac ca adulții mai în vârstă să se adapteze mai greu la schimbări bruște în programul lor de somn, cum ar fi în timpul schimbării de orar de vară sau când se confruntă cu jet lag.

Siesta de zi: Cercetările estimează că aproximativ 25% dintre adulții mai în vârstă iau scurte sieste de zi, în comparație cu aproximativ 8% dintre adulții mai tineri.

În timp ce unii experți sugerează că o scurtă siestă în timpul zilei poate fi benefică, mulți sunt de acord că siestele prelungite și cele de la finalul zilei pot face mai dificilă adormirea la culcare și pot crea perturbări ale somnului pe timpul nopții.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.