Omul trăieşte pe Pământ supus continuu acţiunii unor multiplii agenţi ambientali, printre care se numără şi radiaţiile ionizante. Majoritatea radiaţiilor sunt de origine naturală la care omul a adăugat în ultima sută de ani şi pe cele artificiale datorate propriei activităţi. 

După accidentul nuclear de la Cernobîl (Ucraina) în aprilie 1986 a crescut preocuparea şi interesul societăţii civile pe glob, deci şi la noi, privind efectele asupra sănătăţii induse de expunerea la radiaţii ionizante. Această situaţie a impus căutarea şi adoptarea de măsuri cu eficienţă maximă în protejarea individuală şi colectivă împotriva acestor radiaţii.

Ce sunt radiațiile?

Radiația reprezintă energia emisă de o sursă şi transmisă prin spaţiu sub formă de unde sau particule. În viața de zi cu zi întâlnim diferite tipuri de radiații atât neionizante, cum ar fi: lumina, undele radio, microunde, cât si ionizante, razele X, gamma, etc.

"Tot ce ne inconjoara, cum ar fi caramizile, pietrele, legumele, laptele, aerul, apa, etc., este alcatuit din particule minuscule numite atomi. Acestea sunt atat de mici incat pe varful unui ac ar avea loc milioane de atomi. Unii atomi sunt instabili si elibereaza energie sub forma de unde (radiatii gama), similare undelor radio, sau particule (particule alfa si beta). Aceste particule sau unde reprezinta radiatiile.

Toata lumea este expusa radiatiilor naturale, venite din sol, din spatiu, din produsele alimentare, de la bunuri de consum cum ar fi detectorii de fum si ceasuri cu fosfor, precum si din alte substante. Efectele acestor radiatii asupra organismului sunt prea mici pentru a putea fi masurate.

Doza incasata datorita radiatiilor cosmice in timpul unui zbor cu avionul depinde de latitudinea si altitudinea la care acesta zboara.

Radiatia devine periculoasa doar in doze mari. Probabil sunteti expus unor doze mult mai mari de radiatii inofensive de la aparatul TV de acasa decat daca ati locui langa o centrala nucleara in functiune", potrivit Nuclear Electrica.

Pe de altă parte, radioactivitatea reprezintă proprietatea unor nuclee instabile de a se dezintegra şi de a emite spontan radiaţii.

Care sunt tipurile de radiaţii ionizante?

Un ghid realizat de INSP arată ce este necesar să ştim despre radiaţiile ionizante şi efectele lor. 

- Radiaţia alfa (α)

- Radiaţia beta (β)

- Radiaţiile gamma (γ) 

- Razele X

Neutronii sunt particule nucleare fără sarcină electrică care:

- sunt foarte penetrante, pot parcurge distanţe mari în aer
- pentru ecranare sunt necesare materiale foarte groase cu conţinut de hidrogen (beton, apă sau parafină)
- prezintă risc radiologic mare asupra organismului.

Sursă foto: INSP

Care sunt modurile de expunere la radiaţii ionizante?

Expunerea externă a organismului se datorează unei surse de radiaţii din exteriorul acestuia.

Expunerea internă are drept cauză o sursă de radiaţii aflată în interiorul organismului şi care a pătruns prin inhalare, prin ingerare, prin injectare sau datorită absorbţiei prin piele.

Ambele tipuri de expuneri pot fi produse de surse de radiații închise sau deschise. Doar în cazul surselor deschise de radiații, putem vorbi de contaminare.

Contaminarea organismului umane produce prin:

1. contaminarea externă care constă în depunere accidentală pe piele, pe îmbrăcăminte a radionuclizilor fixaţi sau absorbiţi în particulele de praf din mediul înconjurător
omului.

2. contaminarea internă se realizează prin pătrunderea accidentală a radionuclizilor prin:

- Inhalare de aerosoli contaminaţi care apar după teste sau accidente nucleare;

- Ingestie digestivă este prin consum de alimente şi apă contaminate de diverse depuneri radioactive în mediu sau transfer prin lanţul trofic;

- Absorbţia tegumentară mult redusă ca importanţă în cazul tegumentelor intacte şi mai semnificativă în cazul leziunilor tegumentare.

Radionuclizii pătrunşi în corpul uman se detectează prin sânge, urină, materii fecale.

Radionuclizii din sânge trec în ţesuturi, iar restul se elimină prin fecale, urină şi chiar transpiraţie.

În raport de metabolismul ţesuturilor în care se fixează, radionuclizii pot fi eliminaţi, recirculaţi în sânge şi fixaţi din nou în ţesuturi.

Ce efecte au radiațiile ionizante asupra sănătății

Efectele se clasifică în:

- Sindromul acut de iradiere, care apare la un interval de ore până la luni, cu manifestări locale şi generale la nivel de măduvă hematopoetică, piele, cristalin, sistem gastrointestinal;

- Sindromul cronic de iradiere, care apare la un interval de luni până la ani ca urmare a lezării vaselor sanguine, alterării permanente celulare şi/sau dezvoltare de fibroză.

Boala de iradiere acută a întregului organism se produce excepţional în cazuri de expuneri accidentale. La început apar fenomene nervoase – adinamie, inapetenţă, stare alterată apoi o scurtă perioadă de remisiune. 

1. Sindromul hematologic dominat de distrugerea definitivă a sistemului sanguin (mieloid, limfoid). Ca urmare apar leucopenie, anemie, trombocitopenie şi hemoragii mari frecvent letale. După expunere numărul de limfocite scade în decursul primelor ore, iar trombocitele şi granulocitele scad în primele zile sau săptămâni, în timp ce eritrocitele încep să scadă lent doar după câteva săptămâni. De multe ori apar şi distrugeri ale altor ţesuturi cu rol în imunitatea organismului cum este timusul, care duc pe lângă hemoragii şi la alterarea gravă a
imunităţii generale.

2. Sindromul gastrointestinal ale cărui manifestări apar la câteva ore după expunere: greaţă, vomă severe şi diaree apoasă cu crampe abdominale. Persoana iradiată nu prezintă simptome câteva ore sau zile, apoi apare o astenie marcată, oboseală, deshidratare mare. Mai târziu se instalează perioada de manifestare clinică intensă cu vărsături cu febră, diaree
sanguinolentă cu deshidratare foarte marcată cu şoc şi moarte, dacă nu se intervine medical foarte eficient şi urgent.

3. Sindromul neuro-vascular având cauza majoră afectarea celulelor endoteliale vasculare. La început în câteva minute după expunere apare senzaţia de arsură, greţuri, vărsături şi stare de confuzie, prostraţie. Urmează o aparentă îmbunătăţire a stării generale pentru câteva ore, persoana iradiată devine lucidă, fără dureri, dar este astenică, ca apoi să se instaleze rapid o diaree apoasă, tulburări respiratorii, semne de afectare a SNC şi hipotensiune cu puls accelerat, stare de şoc cu colaps total. Moartea survine prin hemoragii masive acompaniate frecvent de septicemie datorată florei intestinale proprii.

Sursă foto: INSP

Sursă foto: INSP

Cum te protejezi în cazul unor radiații

- Staționați cât mai puțin timp în preajma unei surse de radiații

- Măriți distanța față de sursa de radiații

- Utilizați mijloace de radiații.

Reducerea gradului de contaminare internă se obţine prin diverse măsuri:

1. Metode de decontaminare - îndepărtarea izotopilor radioactivi din tubul digestiv cu anumite substanţe (alginat de sodiu, fosfat de aluminiu) sau din aparatul respirator prin spălături cu ser fiziologic din abundenţă.

2. Metode de decorporare - eliminarea izotopilor fixaţi în diverse organe critice cu sare de zinc sau de calciu a acidului dietilentriaminopentaacetic.

3. Diluţie izotopică - de exemplu administrarea de iodură de potasiu împotriva iodului radioactiv (accidentul de la Cernobîl 1986), astfel poate fi prevenit cancerul la tiroidă.

Explicaţia constă în faptul că iodul are particularitatea de a satura tiroida, iodul radioactiv nemaiputând atunci să se fixeze în glandă. Pentru un rezultat optim, acesta trebuie să fie
administrat în prima jumătate de oră după expunerea la radiații. Un alt exemplu constă într-un consum mare de apă care poate reduce fixarea tritiului în corpul uman.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.