Călătoriile la munte: cum te poate ucide altitudinea prea mare
12 sep, 21:22

Viața la altitudine
Vizitarea unor locuri situate la altitudini mai mari ar putea crea probleme de sănătate și chiar pot duce la deces, dacă este vorba de persoane cu hipertensiune sau cu anumite afecțiuni cardiace.

Vizitarea locurilor situate la înălțime mare poate fi periculoasă pentru persoanele cu tensiune arterială ridicată sau anumite afecțiuni cardiace, potrivit unui nou raport al American Heart Association, care oferă îndrumări despre angajarea în activități recreative în regiunile muntoase.

Publicată în Jurnalul Asociației Americane a Inimii, declarația științifică marchează prima dată când AHA abordează impactul activității fizice la altitudine mare asupra persoanelor cu afecțiuni cardiace.

Pentru a se pregăti pentru situații de urgență în prealabil, persoanele cu hipertensiune arterială, boli coronariene, anomalii ale ritmului cardiac sau insuficiență cardiacă ar trebui să se adreseze mai întâi unui profesionist din domeniul sănătății, sugerează specialiștii în declarația lor. Consecințele pot fi grave și chiar fatale, cum ar fi moartea subită cardiacă, care poate apărea în primele 24 de ore de schimbare de altitudine.

Siptomele pot fi comune

Mulți oameni sunt familiarizați cu simptomele bolii acute de munte, cum ar fi durerile de cap, amețelile, greața și slăbiciunea, a declarat președintele grupului William William Cornwell III într-un comunicat de presă.

G Ad:

„Cu toate acestea, ei pot fi mai puțin conștienți de stresul pus pe corp - în special pe inimă și plămâni - atunci când persoanele cu boli cardiovasculare călătoresc în regiuni muntoase în care există o reducere a disponibilității oxigenului, în comparație cu condițiile de la nivelul mării”, a spus Cornwell , profesor asistent de cardiologie la Facultatea de Medicină a Universității din Colorado din Aurora.

La altitudini mai mari - orice loc la 3.000 de metri deasupra nivelului mării sau mai mare - inima are nevoie de mai mult sânge bogat în oxigen, chiar și în repaus. Activitățile la altitudini mai mari, cum ar fi schiul, drumețiile, ciclismul sau alpinismul pot pune prea mult stres pe inimă și vasele de sânge din cauza nivelurilor mai scăzute de oxigen și a fluctuațiilor presiunii aerului, temperaturii și umidității. Chiar și la altitudini moderate, cum ar fi 2.500 de metri deasupra nivelului mării, leșinul poate fi obișnuit și se poate întâmpla în decurs de 24 de ore de la ascensiune.

Peste 100 de milioane de oameni călătoresc în regiuni muntoase de mare altitudine din SUA pentru muncă sau plăcere în fiecare an, se arată în raport. Mulți au factori de risc pentru sau au fost deja diagnosticați cu boli cardiovasculare, deci este important să cunoaștem impactul potențial al efortului asupra corpului, mai ales atunci când centrele medicale care oferă îngrijire cardiacă avansată pot fi greu de găsit sau atins în unele zone montane.

Oamenii care trăiesc la altitudini mari se confruntă cu mai puține riscuri, deoarece corpul lor a avut timp să se adapteze la un mediu cu mai puțin oxigen.

Declarația recomandă creșterea treptată a altitudinii pentru a da corpului timp să se adapteze la niveluri mai mici de oxigen; consumul de multe lichide pentru o mai bună hidratare; limitarea sau evitarea alcoolului; planificarea modului de coborâre în caz de urgență. Acesta sugerează persoanelor cu afecțiuni cardiace să consulte un medic dacă trebuie să ajusteze medicamentele pentru inimă înainte de călătorie. În cele din urmă, recomandă oricărei persoane care ar putea avea nevoie de îngrijire de urgență să identifice unde să o găsească și să învețe simptomele care ar determina necesitatea acesteia.

Când poate surveni moartea subită

Raportul oferă, de asemenea, îndrumări cu privire la categoriile de altitudine. Orice loc sub 2.000 de metri deasupra nivelului mării, este la altitudine mică. Locurile de la 2.000 până la 3.000 de metri deasupra nivelului mării sunt clasificate ca altitudine medie. Altitudinea mare este orice loc de peste 3.000 de metri până la 5.000 de metri deasupra nivelului mării. „Împreună cu un profesionist din domeniul sănătății, ar trebui dezvoltat un plan înainte de călătorie, ținând cont de locația și durata călătoriei, împreună cu severitatea condițiilor medicale ale individului”, a spus Cornwell.

Moartea subită cardiacă poate fi declanșată de efortul fizic intens, mai ales dacă corpul nu a avut suficient timp pentru a se aclimatiza la altitudinea mai mare și nu este bine hidratat, se spune în comunicat. Poate apărea fără avertisment și poate fi fatal în câteva minute. Dar acest risc poate fi redus dormind o noapte la 1.000 de metri deasupra nivelului mării înainte de a ajunge la altitudine mare, pentru a da corpului timp să se adapteze mai treptat la schimbare.

Persoanele cu boală coronariană - caracterizată prin arterele îngustate care duc la inimă - pot prezenta dificultăți de respirație, dureri în piept, amețeli și alte simptome cauzate de constrângerea arterelor la altitudine mare și limitarea fluxului de sânge la inimă. Pentru persoanele care au avut recent un atac de cord, dovezile sugerează că „o călătorie într-o zonă de altitudine mai mare zr trebu amânată”, a spus Cornwell.

Tratamentele cardiacilor ar putea fi ajustate înainte

Este posibil ca persoanele cu insuficiență cardiacă să își ajusteze medicamentele la altitudini mai mari din cauza modificărilor tensiunii arteriale și a volumului crescut de muncă pentru inimă. La fel, persoanele cu tensiune arterială dificil de controlat sau cei care vizitează zone de mare altitudine pentru perioade lungi de timp, pot avea nevoie să monitorizeze cu atenție nivelul tensiunii arteriale pentru orice modificare.

Moartea subită cardiacă este cea mai frecventă cauză non-traumatică de deces la altitudine, potrivit declarației. Factorii de risc pentru moartea subită cardiacă includ istoricul unui atac de cord anterior, precum și sexul masculin și vârsta mai mare.

 

 

Ştiri Recomandate

Iti place noua modalitate de votare pe dcmedical.ro?
Crossuri parteneri