Substanţele psihoactive şi complicaţiile care decurg din consumul acestora reprezintă o problemă majoră de sănătate publică, atât din cauza impactului asupra celorlalți, cât și din cauza riscului crescut de dezvoltare a altor suferințe psihice. Medicul specialist psihiatru, Gabriel Diaconu, a explicat în exclusivitate pentru DC Medical la ce riscuri se supun cei care consumă substanțe psihoactive.

Efectele substanțelor psihoactive

Dacă pe moment, persoana care consumă substanțe psihoactive experimentează senzații plăcute, pe termen lung acest obicei poate avea efecte grave asupra comportamentului.

”În primul rând sunt semne ale intoxicației acute cu substanțe și care diferă de la o substanță la alta. Îndeosebi, substanțele psihoactive au un efect dezirabil asupra persoanei pentru că dau o stare de bună dispoziție sau euforie, sau poți să dea inclusiv alterări pozitive ale percepției în zona, ai să le spunem iluziilor sau halucinaților plăcute.

E o paletă de fapt foarte diversă de senzații și de experiențe și nu are sens să intrăm în detalii în ceea ce fac, ce știu eu psihodisleticele, sau în ceea ce fac halucinogenele sau ceea ce fac stimulentele sau canabinoitele. Ce este relevant ele, că pe de o parte le au trăsături dezirabile, de aia indivizii le caută unii dintre ei, respectiv consumul de substanțe și o puternică dimensiune socială în relațiile sociale care se formează între oameni, în anumite grupuri, în anumite contexte social-culturale.

Legătura, între ghilimele, de intimitate dintre persoane este prilejuită, mijlocită de consum. Și asta este o realitate care nu poate să fie contestată, din păcate, devine într-o sumă de situații, chiar o capcană socială, pentru că oamenii, în interiorul micului cerc de amici cu care consumă, se simt reprezentați și validați, dar se izolează, paradoxal, de ceilalți, de non-consumatori. Și drept urmare, devine din ce în ce mai greu să renunțe la consum la un moment dat.

În primul rând vorbim aici de două elemente fundamentale. Pe de o parte, atitudinea societal-culturală a statului și nu numai asupra substanțelor, aici sunt diferite doctrine care pot să acționeze, de la unele profund autoritariene, prohibitive, până la unele democratice, respectiv starea sistemului de sănătate mintală, accesul la servicii de sănătate mintală”, a declarat în exclusivitate pentru DC Medical, Gabriel Diaconu, medic specialist psihiatru.

Vezi și: Sylvia Hoișie, ”mama Polidinului”, a MURIT. Medicamentul inventat de ea a salvat mii de vieți

Când este nevoie de ajutor

Substanțele psihoactive cauzează dependență. În cele mai multe dintre cazuri, consumatorii ajung să ceară ajutor, însă abia atunci când situația devine critică.

”Pentru că de multe ori, în exces față de cum se aștepta statistic, consumul recreațional de substanțe privative va avea și consecințe nefaste. Cu alte cuvinte, prețul plătit pentru recreație de către acești oameni este o stare instabilă a creierului lor. Și atunci, după o anumită perioadă de timp sau uneori chiar după primul consum, oamenii ajung într-o stare deplorabilă psihologică sau psihiatrică.

Și acela e momentul când vor căuta ajutor pentru că le e rău.  Fie în urma intoxicației, fie ca urmare a acesteia, chiar și dincolo strict de efectul substanței, prin impactul revers, impactul revers este că substanța are un efect când acționează asupra creierului și are un alt efect în momentul în care pleacă de la locul faptei la în momentul în care, metabolizată de organism, unii metaboliți sunt toxici. Unii metaboliți, chiar dacă nu sunt toxici, au au efecte secundare neplăcute. Și atunci oamenii în această stare de rău vor accesa sistemul de sănătate. Mai rar. De ce zic mai rar? Pentru că dacă stai să te uiți la statistici, majoritatea substanțelor de uz recreațional nu sunt neapărat adictogene.

Poate că prilejuiesc abuz sau consum dăunător, dar nu sunt adictogene. Dar sunt unele care sunt profund adictogene și care sunt cele de reputație. Opioidele, cum este heroina și derivați, unele canabinoide, unele simpatomimetice sunt înalt dictogene. Adicția de substanțe într-un număr de cazuri cere an de zile până când să genereze efectele nefaste și oamenii când vin cu o dependență de substanțe vin fie în contextul unei supradoze sau unei intoxicații masive cu substanță, fie vin în contextul simptomelor profund adverse de sevraj la substanța respectivă. Pentru că oamenii își dau seama că dacă nu mai consumă deja li se face rău și atunci nu mai este o recreație pentru ei.

Din păcate este un efort disperat de a păstra un echilibru foarte fragil. Este perversitatea dependenței de substanțe, că plăcerea de început este înlocuită cu spaima și teroarea ulterioare că dacă nu îți iei doza nu pot să funcționezi”, a mai explicat medicul psihiatru.

Vezi și: Pastilele cu iodură de potasiu, eliberate de farmacii. Ce condiții trebuie îndeplinite

Tratament

Tratamentul este unul complex. De multe ori se spune că persoanele care consumă substanțe psihoactive au nevoie de voință pentru a scăpa de aceste vicii, însă medicul psihiatru consider că, de fapt, este o problemă pur medicală.

”N-aș menționa cont voință, pentru că în mod tradițional cultural oamenii vă dependența de substanțe ca fiind o problemă de voință. Nu este o problemă de voință. Este o problemă de neurobiologie. În mare măsură oamenii se simt în mod adăugat vinovați că nu se pot lăsa de substanță, pentru că sunt stigmatizați într-un fel sau altul marginalizat societal și se spune că de fapt sunt dependenți, au un viciu, cum că ar fi de fapt o stare caracterială. Fără doar și poate că sunt și anumite atribute ale personalității care circumstanțează dependența de substanțe.

Dar mai degrabă poți să vorbești de vulnerabilitatea creierului lor în fața celei substanțe care face că la un moment dat creierul să acționeze mai degrabă semiautomat, mai degrabă compulsiv și drept urmare, în pofida efortului de voință, oamenii să nu se poată lăsa. Tocmai de aceea mă refer la adicții și la dependențele de substanțe în general.

Este în egală măsură o problemă medicală și în egală măsură necesită tratament medicamentos și supraveghere și monitorizare, precum și psihoterapie consilieră. Tocmai pentru că nu e doar o problemă de voință, tocmai pentru că recăderea este un criteriu de diagnostic al bolii. Drept urmare, un simptom de boală este recăderea și nicidecum o problemă de caracter”, a mai precizat medicul Gabriel Diaconu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.