Lupusul se referă la o serie de afecțiuni care pot provoca simptome în tot corpul. Este o afecțiune autoimună, ceea ce înseamnă că apare atunci când sistemul imunitar al organismului atacă în mod eronat țesuturile sănătoase ale corpului. Simptomele pot varia de la ușoare până la cele care pun viața în pericol.

Lupusul eritematos sistemic (LES) este cel mai frecvent tip, iar oamenii folosesc adesea termenul lupus pentru a se referi la LES. Cu toate acestea, există și alte tipuri, în funcție de ce parte a corpului afectează lupusul în principal.

Pe lângă LES, există lupus cutanat (cum ar fi lupusul eritematos discoid - DLE), lupusul indus de medicamente (DIL) și lupusul neonatal.

Vezi și : Care este momentul ideal pentru a consuma fructe. Amalia Arhire: Atunci nu e bine să consumi deloc

Lupusul eritematos sistemic

LES reprezintă 70% din cazurile de lupus. Acesta afectează mai multe organe și sisteme din întregul corp. Din acest motiv, LES tinde să fie o formă mai severă de lupus. Simptomele pot varia de la ușoare la severe.

LES poate provoca inflamații în:

- Piele

- Articulații

- Plămâni

- Rinichi

- Sângele

- Inimă

Această inflamație poate apărea într-una dintre aceste zone sau poate afecta mai multe zone în același timp.

Vezo și: Ce să mănânci când mergi la sală. De ce să mănânci unt de arahide după antrenament

Lupus eritematos discoid

În cazul DLE, un tip de lupus cutanat, simptomele afectează doar pielea. DLE apare sub forma unor leziuni circulare, de obicei pe scalp și pe față, deși pot apărea și pe alte părți ale corpului, cum ar fi în interiorul urechilor.

Leziunile au tendința de a fi roșii și pot deveni groase și solzoase. În unele cazuri, leziunile duc la cicatrizarea și decolorarea pielii. În cazul în care leziunile se cicatrizează pe scalp, este posibil ca părul să nu mai crească în zona respectivă.

DLE nu afectează organele interne, dar aproximativ 10% dintre persoanele cu DLE ajung să dezvolte LES, potrivit Lupus Foundation of America. Cu toate acestea, este posibil ca aceste persoane să fi avut deja LES, iar simptomele lor cutanate să fi condus mai întâi la un diagnostic de DLE.

Lupusul cutanat eritematos subacut

Lupusul cutanat eritematos subacut se referă la leziunile cutanate care apar pe părțile corpului care au fost expuse la soare. Aceste leziuni nu cauzează cicatrici, dar pot provoca decolorarea pielii.

Lupus neonatal

Lupusul neonatal poate afecta nou-născuții dacă părintele lor natural transmite anticorpii pentru lupus sau sindromul Sjögren prin placentă în timpul sarcinii.

Dacă părintele biologic are acești anticorpi - indiferent dacă suferă sau nu de lupus - există o șansă de 2% ca un nou-născut să dezvolte lupus neonatal.

La naștere, aceștia pot avea:

- O erupție cutanată

- Probleme hepatice

- Număr scăzut de celule sanguine

Simptomele cutanate dispar, de obicei, în câteva săptămâni, dar unii sugari pot avea un bloc cardiac congenital, în care inima nu poate regla o acțiune de pompare normală și ritmică. Aceasta este o complicație mai gravă, iar copilul poate avea nevoie de un stimulator cardiac.

Cum afectează lupusul organismul?

Simptomele lupusului vor depinde într-o oarecare măsură de tipul de lupus.

Colegiul American de Reumatologie enumeră 11 criterii pentru a descrie lupusul. Dacă o persoană îndeplinește patru sau mai multe dintre criterii, se va lua în considerare un diagnostic de lupus.

Cele 11 criterii sunt:

- Erupție malară: O erupție malară este o erupție în formă de fluture care apare pe obraji și pe nas.

- Erupție discoidă: Pe piele apar pete roșii ridicate.

- Fotosensibilitate: O erupție cutanată apare după expunerea la lumina soarelui.

- Ulcere orale sau nazale: Ulcerele apar în gura sau în nasul unei persoane.

- Artrita non-erozivă: Acest tip de artrită nu distruge oasele din jurul articulațiilor, dar provoacă sensibilitate și umflături.

- Pericardită sau pleurită: Inflamația afectează mucoasa din jurul inimii (pericardită) sau al plămânilor (pleurită).

- Tulburare renală: Testele arată niveluri ridicate de proteine sau de mulaje celulare în urină dacă o persoană are o problemă renală, cum ar fi nefrita lupică.

- Tulburare neurologică: O persoană poate avea convulsii, psihoză sau probleme cu gândirea și raționamentul.

- Tulburare hematologică (sânge): Sângele poate prezenta un număr scăzut de globule roșii (anemie), un număr scăzut de globule albe (leucopenie) sau un număr scăzut de trombocite (trombocitopenie).

- Tulburare imunologică: Testele arată că există anticorpi anti-ADN bicatenar, anticorpi anti-Smith sau anticorpi antifosfolipide (APL).

- ANA pozitiv: Un test detectează niveluri ridicate de ANA (Anticorpii antinucleari din sânge)

Simptomele lupusului apar în perioadele de acutizare. Între crize, oamenii experimentează, de obicei, perioade de remisiune, când există puține sau niciun simptom.

Alte simptome

O persoană care suferă de lupus poate avea, de asemenea, simptome:

- Oboseală

- Dureri musculare și articulare

- Febră

- Dureri în piept atunci când respirați adânc

- Sensibilitate la lumina soarelui

- Ulcerații bucale

- Probleme de memorie

- Dureri de cap

- Căderea neobișnuită a părului

- Degete de la mâini sau picioare palide sau purpurii din cauza frigului sau a stresului, cunoscută sub numele de boala Raynaud

- Artrită

Semne de lupus la femei

Simptomele lupusului pot varia foarte mult, inclusiv între bărbați și femei.

Simptomele mai frecvent întâlnite la femei includ:

- Căderea părului

- Sensibilitate la lumina soarelui

- Ulcerații bucale

- Artrită

- Erupție cutanată malară

Semne de lupus la bărbați

Cercetările sugerează că, în timp ce bărbații sunt mai puțin susceptibili decât femeile să aibă lupus, simptomele tind să fie mai severe.

Simptomele mai frecvent întâlnite la bărbați includ:

- Complicații cardiovasculare

- Nivel scăzut de sânge

- Pierderea în greutate

- Complicații renale

- Dureri în piept

Efectul asupra altor sisteme ale corpului

Lupusul poate provoca, de asemenea, următoarele sisteme, în funcție de organele pe care le afectează:

- Rinichi: Umflarea picioarelor, a picioarelor și a feței, urinarea frecventă și tensiunea arterială ridicată pot fi rezultatul unei afecțiuni renale.

- Plămâni: Există un risc mai mare de boli pulmonare, cum ar fi pleurezia și pneumonia, care pot implica dureri în piept și dificultăți de respirație.

- Sistemul nervos central: Simptomele pot include ceață cerebrală, dureri de cap, convulsii și accidente vasculare cerebrale. O afecțiune cunoscută sub numele de lupus cerebritic poate provoca confuzie, dificultate, gândire, modificări ale dispoziției, convulsii, letargie și comă.

- Vasele de sânge: Vasculita (inflamația vaselor de sânge) poate afecta circulația.

- Sângele: Lupusul poate afecta compoziția sângelui, ducând la anemie, leucopenie sau trombocitopenie.

- Inima: Inflamația poate duce la miocardită, endocardită sau pericardită. Simptomele includ dureri toracice.

Alte complicații care pot apărea din cauza lupusului includ:

- un risc mai mare de infecții, deoarece atât lupusul cât și tratamentul pot slăbi sistemul imunitar

- moartea țesutului osos și fracturi osoase, din cauza efectelor lupusului și a utilizării medicamentelor

- complicații în timpul sarcinii, cum ar fi pierderea sarcinii, nașterea prematură și preeclampsia

Medicii pot recomanda amânarea sarcinii până când lupusul a fost sub control timp de cel puțin 6 luni.

Cauze și factori de risc

Lupusul este o afecțiune autoimună, dar cauza exactă nu este clară.

Sistemul imunitar protejează organismul împotriva agenților patogeni, cum ar fi bacteriile, dar uneori vizează în mod eronat țesuturile sănătoase. Acest lucru poate provoca inflamații, umflături, durere și deteriorarea țesuturilor.

Cercetătorii nu înțeleg încă pe deplin ce cauzează lupusul, dar cred că acesta este cauzat de mai mulți factori.

O posibilă teorie se referă la moartea celulară, un proces natural care are loc pe măsură ce organismul își reînnoiește celulele. Din cauza unor factori genetici, este posibil ca organismul persoanelor cu lupus să nu elimine în mod corespunzător celulele care au murit.

Celulele moarte care rămân pot duce la producerea de autoanticorpi, cum ar fi anticorpii antinucleari (ANA), care continuă să atace organismul, provocând simptomele lupusului.

Anticorpii antinucleari sunt frecvent prezenți la persoanele cu afecțiuni autoimune, cum ar fi lupusul. Aceștia acționează vizând nucleul celulelor organismului. Nucleul conține material genetic.

Factori de risc: Hormonii, genele și mediul înconjurător

Lupusul se poate dezvolta ca răspuns la mai mulți factori. Aceștia pot fi:

- Factori hormonali, deoarece femeile cu vârste cuprinse între 15 și 44 de ani sunt de nouă ori mai predispuse să aibă lupus decât bărbații

- Factori genetici, deoarece lupusul se întâlnește adesea în familii, iar oamenii de știință au identificat anumite gene care sunt comune persoanelor cu lupus

- Factori de mediu, cum ar fi expunerea la fumul de tutun sau la poluare sau deținerea virusului Epstein-Barr, care provoacă mononucleoza

Sunt copiii în pericol?

Potrivit Colegiului American de Reumatologie, 20% dintre persoanele cu lupus dezvoltă această afecțiune înainte de vârsta de 20 de ani, dar rareori apare înainte de vârsta de 5 ani.

La copii, lupusul poate avea simptome mai severe. Până la 50% dintre copiii cu lupus au simptome renale.

Tratament

Tratamentul pentru lupus va depinde de tipul de lupus. Opțiunile includ:

- Îmbrăcăminte de protecție și cremă de protecție solară pentru a proteja pielea de lumina soarelui

- Medicamente pentru a trata simptomele pielii și ale articulațiilor

- Imunosupresoare, cum ar fi micofenolatul sau metotrexatul, care atenuează acțiunea sistemului imunitar

- Medicamente biologice, cum ar fi Belimumab

- O serie de tratamente pentru a gestiona complicațiile, cum ar fi infecțiile, convulsiile, problemele de piele sau de rinichi

Remedii la domiciliu

Remediile casnice și măsurile legate de stilul de viață pot ajuta la protejarea sistemelor organismului și la gestionarea unor simptome.

Deși cercetările sunt limitate, unele dovezi sugerează că o dietă variată și echilibrată poate ajuta la gestionarea lupusului. Un medic sau un dietetician poate ajuta o persoană cu lupus să facă un plan de dietă care să se potrivească nevoilor sale.

Opțiunile pot include:

- Administrarea de acizi grași omega-3

- Limitarea alimentelor care conțin colesterol și grăsimi saturate

- Reducerea aportului de sodiu

- Asigurarea unui aport suficient de vitamine, cum ar fi vitamina D și vitamina B

Alte modificări ale stilului de viață care pot ajuta includ:

- Evitarea sau renunțarea la fumat

- Limitarea consumului de alcool

- Efectuarea de exerciții fizice regulate și moderate

- Gestionarea stresului

- Crearea sau menținerea rețelelor sociale pentru a reduce riscul de izolare socială

Diagnostic

Diagnosticul poate fi dificil, deoarece simptomele lupusului pot semăna cu simptomele altor afecțiuni.

Un medic va întreba despre simptome, va efectua un examen fizic și va întocmi un istoric medical personal și familial. De asemenea, poate solicita analize de sânge și alte investigații de laborator.

Biomarkerii sunt anticorpi, proteine, genetică și alți factori care pot arăta medicului ce se întâmplă în organism sau cum răspunde organismul la tratament. Aceștia pot ajuta la identificarea dacă o persoană are o afecțiune chiar și atunci când nu există simptome.

Teste de sânge

Testele de sânge pot arăta dacă anumiți biomarkeri sunt prezenți, iar biomarkerii pot oferi informații despre ce boală autoimună, dacă este cazul, are o persoană.

- Anticorp antinuclear: Aproximativ 95% dintre persoanele cu lupus vor avea un rezultat pozitiv la testul ANA, deși unele persoane au un rezultat pozitiv la ANA fără a avea lupus.

- Anticorpii antifosfolipidici (APL): Aceștia sunt prezenți la aproximativ 50% a persoanelor cu lupus, dar pot apărea și la persoanele fără lupus.

- Testul anticorpilor anti-ADNdS: În jur de 47% dintre persoanele cu lupus sunt testate pozitiv pentru acești anticorpi, conform unui studiu la care au participat 1.977 de persoane.

- Anticorp anti-Smith: Persoanele cu lupus pot avea anticorpi împotriva Sm, un tip de proteină.

- Anticorp anti-U1RNP: Aproximativ 25-30% dintre persoanele cu lupus au anticorpi anti-U1RNP, iar mai puțin de 1% dintre persoanele fără lupus îi au. Cu toate acestea, pot fi prezenți și în cazul altor afecțiuni autoimune.

- Anticorpii anti-Ro/SSA și anti-La/SSB: Acești anticorpi au fost legați de diverse afecțiuni imunitare, inclusiv de LES.

- Anticorpii antihistonici: Anticorpii împotriva histonelor sunt proteine care joacă un rol în structura ADN-ului. Persoanele cu DIL sau LES îi pot avea.

- Testul de complement seric (sânge): Acest test măsoară nivelurile de proteine pe care organismul le consumă atunci când are loc o inflamație. Nivelurile scăzute sugerează că inflamația este prezentă, iar afecțiunea poate fi activă.

- Teste nespecifice: Diverse alte teste caută indicatorii inflamației, inclusiv proteina C reactivă și rata de sedimentare a eritrocitelor.

Alte teste pot include:

- Teste de urină, care pot ajuta la identificarea efectelor asupra rinichilor.

- Biopsii tisulare, de obicei a pielii sau a rinichilor, pentru a verifica dacă există leziuni sau inflamații.

- Teste imagistice pentru a evidenția orice afectare a organelor

Care este speranța de viață a unei persoane cu lupus?

Speranța de viață va depinde parțial de tipul de lupus. Statisticile sugerează că 85-90% a persoanelor cu LES vor trăi cel puțin 10 ani de la diagnosticare, iar multe dintre ele vor trăi mult mai mult. DIL se rezolvă, de obicei, în câteva săptămâni după întreruperea medicamentului care a provocat reacția.

Lupusul este o afecțiune autoimună care poate afecta o gamă largă de sisteme ale corpului. 

Unii oameni pot experimenta cicluri de crize și remisiuni, în timp ce alții pot avea simptome continue. Experiențele variate ale lupusului pot face dificilă diagnosticarea acestuia de către medici.

Odată ce o persoană are un diagnostic, diverse opțiuni de tratament pot ajuta la gestionarea simptomelor, la limitarea deteriorării organelor corpului și la maximizarea calității vieții unei persoane.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.