Rezistența la insulină este o problemă metabolică care apare atunci când celulele din mușchi, grăsime și ficat nu răspund corespunzător la insulină, hormonul produs de pancreas. Insulina este esențială pentru reglarea nivelului de glucoză din sânge și pentru furnizarea de energie celulelor noastre. Când rezistența la insulină se instalează, organismul nu mai poate utiliza glucoza eficient, ceea ce poate duce la niveluri crescute de zahăr în sânge și la complicații grave de sănătate.

Vezi și: Brânza pecorino, recomandată în special femeilor cu vârsta de peste 50 de ani. Se remarcă prin conținutul său bogat de calciu și proteine

Sub aspect fiziologic, insulina acționează în mai multe etape:

- Corpul descompune hrana în glucoză, care este principala sa sursă de energie

- Glucoza intră în sânge, semnalizând pancreasul să elibereze insulină

- Insulina ajută glucoza din sânge să intre în celulele musculare, grase și hepatice, pentru a fi utilizată ca energie sau stocată pentru utilizare ulterioară

- Când nivelurile de glucoză din celule cresc, pancreasul oprește producția de insulină.

Cu toate acestea, din mai multe motive, celulele musculare, grase și hepatice pot reacționa inadecvat la insulină, ceea ce înseamnă că nu pot prelua eficient glucoza din sânge sau o pot stoca. Acest fenomen este cunoscut sub numele de rezistență la insulină. Drept urmare, pancreasul produce mai multă insulină pentru a încerca să compenseze nivelurile crescute de glucoză din sânge, provocând hiperinsulinemia.

Atât timp cât pancreasul poate produce suficientă insulină pentru a combate rezistența celulelor, nivelurile de zahăr din sânge vor rămâne într-un interval sănătos. Dacă celulele devin prea rezistente la insulină, acest lucru duce la niveluri crescute de glucoză în sânge (hiperglicemie), care, în timp, pot duce la pre-diabet și diabet de tip 2.

Pe lângă diabetul de tip 2, rezistența la insulină este asociată cu mai multe alte condiții, inclusiv obezitatea, bolile cardiovasculare, ficatul gras non-alcoolic, sindromul metabolic și sindromul ovarelor polichistice (SOP).

Diferența dintre rezistența la insulină și diabet

Oricine poate dezvolta rezistență la insulină - temporar sau cronic. În timp, rezistența la insulină cronică poate duce la pre-diabet și apoi la diabet de tip 2 dacă nu este tratată sau nu poate fi tratată.

Pre-diabetul apare atunci când nivelurile de glucoză din sânge sunt mai mari decât normalul, dar nu suficient de mari pentru a fi diagnosticate ca diabet. Pre-diabetul apare, de obicei, la persoanele care deja au o anumită rezistență la insulină.

Pre-diabetul poate duce la diabetul de tip 2 (T2D), cel mai comun tip de diabet. T2D apare atunci când pancreasul nu produce suficientă insulină sau corpul tău nu utilizează bine insulina (rezistența la insulină), rezultând niveluri ridicate de glucoză din sânge.

Diabetul de tip 1 (T1D) apare atunci când sistemul imunitar al corpului atacă și distruge celulele producătoare de insulină din pancreas pentru o motiv necunoscut. T1D este o boală autoimună și cronică, iar persoanele cu T1D trebuie să injecteze insulină sintetică pentru a trăi. Deși T1D nu este cauzat de rezistența la insulină, persoanele cu T1D pot experimenta niveluri de rezistență la insulină în care celulele lor nu răspund bine la insulina pe care o injectează.

Cine este afectat de rezistența la insulină?

Rezistența la insulină poate afecta pe oricine - nu este necesar să ai diabet - și poate fi temporară sau cronică. Cei doi factori principali care par să contribuie la rezistența la insulină sunt excesul de grăsime corporală, în special în zona abdominală, și lipsa de activitate fizică.

Persoanele care au pre-diabet și diabet de tip 2 au un anumit nivel de rezistență la insulină. Persoanele cu diabet de tip 1 pot, de asemenea, să experimenteze rezistență la insulină.

Cât de comună este rezistența la insulină?

Deoarece nu există teste comune pentru verificarea rezistenței la insulină și nu există simptome până când aceasta nu se transformă în pre-diabet sau diabet de tip 2, cea mai bună modalitate de a măsura prevalența rezistenței la insulină este prin numărul de cazuri de pre-diabet. Mai mult de 84 de milioane de adulți din Statele Unite au pre-diabet. Aceasta înseamnă aproximativ 1 din 3 adulți.

Cum afectează rezistența la insulină corpul?

Dezvoltarea rezistenței la insulină crește producția de insulină (hiperinsulinemie), astfel încât corpul tău să poată menține nivelurile sănătoase de zahăr din sânge. Nivelurile ridicate de insulină pot duce la creșterea în greutate, ceea ce face ca rezistența la insulină să devină și mai gravă.

Care sunt simptomele rezistenței la insulină?

Dacă ai rezistență la insulină, dar pancreasul tău poate crește producția de insulină pentru a menține nivelurile de zahăr din sânge în intervalul normal, nu vei avea niciun simptom.

Cu toate acestea, în timp, rezistența la insulină poate deveni mai gravă, iar celulele din pancreas care produc insulină pot fi suprasolicitate. În cele din urmă, pancreasul tău nu va mai fi capabil să producă suficientă insulină pentru a depăși rezistența, ceea ce duce la creșterea nivelului de zahăr din sânge (hiperglicemie), care cauzează simptome.

Simptomele hiperglicemiei includ:

- Sete crescută

- Urinare frecventă

- Foame crescută

- Vedere încețoșată

- Dureri de cap

- Infecții vaginale și cutanate

- Vindecarea lentă a tăieturilor și a leziunilor

Multe persoane nu au simptome ale pre-diabetului ani de zile. Pre-diabetul poate fi invizibil până când se dezvoltă în diabetul de tip 2. Unele persoane cu pre-diabet pot experimenta următoarele simptome:

- Închiderea pielii în axilă sau pe spatele și laturile gâtului, numită acanthosis nigricans

- Schimbări ale ochilor care pot duce la retinopatie diabetică

Dacă experimentezi oricare dintre aceste simptome, este important să consulți un medic.

Care sunt cauzele rezistenței la insulină?

Oamenii de știință încă au descoperit multe în ceea ce privește modul în care se dezvoltă exact rezistența la insulină. Până în prezent, au identificat mai multe gene care fac ca o persoană să fie mai predispusă sau mai puțin predispusă la dezvoltarea rezistenței la insulină. În plus, persoanele în vârstă sunt mai predispuse la rezistența la insulină.

Mai mulți factori și condiții pot cauza diferite grade de rezistență la insulină. Oamenii de știință cred că excesul de grăsime corporală, în special în zona abdominală, și inactivitatea fizică sunt cei doi factori principali care contribuie la rezistența la insulină.

Excesul de grăsime corporală: Obezitatea, în special excesul de grăsime în zona abdominală și în jurul organelor (grăsime viscerală), este o cauză primară a rezistenței la insulină.

Studiile au arătat că grăsimea din zona abdominală produce hormoni și alte substanțe care pot contribui la inflamația pe termen lung în organism. Această inflamație poate juca un rol în rezistența la insulină

Inactivitatea fizică: Activitatea fizică face ca organismul să fie mai sensibil la insulină și să construiască mușchi care pot absorbi glucoza din sânge. Lipsa de activitate fizică poate avea efecte opuse și poate cauza rezistența la insulină.

Dietă dezechilibrată: Consumul excesiv de zahăr și carbohidrați rafinați poate contribui la dezvoltarea rezistenței la insulină. Consumul ridicat de zahăr și carbohidrați determină pancreasul să elibereze mai multă insulină pentru a gestiona creșterea nivelului de glucoză din sânge, ceea ce poate duce la oboseală pancreatică și la rezistența la insulină.

Stresul: Stresul cronic poate contribui la rezistența la insulină prin eliberarea de hormoni de stres, cum ar fi cortizolul și adrenalina, care pot crește nivelul zahărului din sânge.

Lipsa somnului: Somnul insuficient sau de proastă calitate poate afecta sensibilitatea la insulină și poate crește riscul de rezistență la insulină și diabet de tip 2.

Factori genetici: Anumite gene pot influența riscul de a dezvolta rezistență la insulină și diabet de tip 2. Deși factorii genetici joacă un rol important, un stil de viață sănătos poate compensa predispoziția genetică.

Anumite boli și afecțiuni, cum ar fi sindromul ovarelor polichistice (SOP), acromegalia și boala Cushing, pot crește riscul de rezistență la insulină.

Tratament și prevenire

Cum este tratată rezistența la insulină?

Tratamentul rezistenței la insulină și a pre-diabetului se concentrează pe reducerea nivelului de zahăr din sânge și pe îmbunătățirea sensibilității la insulină. Unele modalități de tratament includ:

Schimbări ale stilului de viață: Schimbările în alimentație și creșterea activității fizice pot ajuta la reducerea rezistenței la insulină și la îmbunătățirea controlului zahărului din sânge. O dietă echilibrată, bogată în legume, fructe, proteine slabe și grăsimi sănătoase, și exercițiile regulate pot ajuta la gestionarea rezistenței la insulină și a pre-diabetului.

Pierderea în greutate: Pierderea în greutate, în special în jurul taliei, poate îmbunătăți sensibilitatea la insulină și controlul zahărului din sânge la persoanele supraponderale sau obeze.

Cum se poate preveni rezistența la insulină?

Prevenirea rezistenței la insulină și a pre-diabetului implică adoptarea unui stil de viață sănătos. Acestea includ:

Menținerea unei greutăți corporale sănătoase: Menținerea unei greutăți sănătoase poate reduce riscul de rezistență la insulină și de diabet de tip 2. O dietă echilibrată și exercițiile regulate pot ajuta la menținerea unei greutăți corporale sănătoase.

Dietă echilibrată: O dietă bogată în legume, fructe, proteine slabe și grăsimi sănătoase poate reduce riscul de rezistență la insulină și de diabet de tip 2.

Exerciții fizice regulate: Exercițiile fizice regulate pot ajuta la creșterea sensibilității la insulină și la controlul zahărului din sânge. Exercițiile moderate, cum ar fi mersul, înotul, ciclismul și dansul, timp de cel puțin 150 de minute pe săptămână, pot fi benefice.

Vezi și: Doar 60% dintre posturile de medici neonatologi sunt ocupate. Una din nouă nașteri e prin cezariană. 7% din nașteri provin de la mame minore

Rezistența la insulină este o problemă metabolică care poate duce la pre-diabet, diabet de tip 2 și alte afecțiuni de sănătate grave. Adoptarea unui stil de viață sănătos, care include o alimentație echilibrată, exerciții regulate și menținerea unei greutăți corporale sănătoase, poate ajuta la prevenirea sau gestionarea rezistenței la insulină și a pre-diabetului. Consultarea unui medic este importantă pentru diagnosticarea și tratamentul adecvat al rezistenței la insulină și a pre-diabetului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.