Cercetătorii de la Karolinska Institutet din Suedia sugerează că utilizarea pe termen lung a acestor medicamente ar putea crește riscul dezvoltării demenței. Rezultatele sunt publicate în revista Alzheimer's & Dementia.

„Am reușit să arătăm că inhibitorii pompei de protoni afectează sinteza neurotransmițătorului acetilcolină, care joacă un rol semnificativ în afecțiuni precum boala Alzheimer. Deoarece nu există un tratament eficient pentru boală, este important să se evite factorii de risc. Prin urmare, dorim să atragem atenția asupra acestui lucru, astfel încât medicamentele să nu fie utilizate inutil de mult timp", spune Taher Darreh-Shori, cercetător principal la Departamentul de Neurobiologie, Karolinska Institutet.

Inhibitorii pompei de protoni (IPP) funcționează blocând pompele care transportă ioni de hidrogen acid din celulele care formează mucoasa. Când pompele sunt în afara acțiunii, există o reducere a acidului și, în final, a daunelor corozive pe care le produce țesutului. Studiile au arătat anterior rate mai mari de demență la persoanele care utilizează IPP, dar ce formă ar putea lua o astfel de conexiune a rămas necunoscută - până în prezent.

În primul rând, cercetătorii au utilizat simulări 3D pentru a examina modul în care șase variante de IPP, bazate pe substanțe active diferite au interacționat cu o enzimă numită colină acetiletransferază, a cărei funcție este de a sintetiza neurotransmițătorul acetilcolină. Ca neurotransmițător, acetilcolina este necesară pentru trecerea semnalelor printre celulele nervoase, dar acest lucru funcționează numai dacă se produce o cantitate suficientă de substanță. Simulările au arătat că toate medicamentele testate au putut să se lege cu enzima

Cercetătorii au analizat apoi efectul acestei legături. Ei au descoperit că toate medicamentele au inhibat enzima, rezultând o producție redusă de acetilcolină, unde legătura este mai puternică, cu atât efectul inhibitor este mai puternic. Medicamentele bazate pe substanțele active omeprazol, esomeprazol, tenatoprazol și rabeprazol au avut cea mai mare afinitate și, prin urmare, au fost cei mai puternici inhibitori ai enzimei, în timp ce variantele pantoprazol și lansoprazol au fost cele mai slabe.

Acum sunt necesare studii complementare pentru a examina dacă aceste observații de laborator reprezintă ceea ce se întâmplă în organism. Cu toate acestea, Darreh-Shori recomandă deja utilizarea cu precauție de IPP.

„Trebuie să se acorde atenție specială pacienților mai vârstnici și celor deja diagnosticați cu demență", spune el. "Același lucru este valabil și pentru pacienții cu boli de slăbiciune musculară, deoarece acetilcolina este un neurotransmițător motor esențial. În astfel de cazuri, medicii trebuie să utilizeze medicamentele care au cel mai slab efect și să le prescrie la cea mai mică doză și pentru un timp cât mai scurt posibil."

„Cu toate acestea, aș dori să subliniez că utilizarea corectă a medicamentelor este sigură și la vârstnici, atât timp cât medicamentele sunt utilizate pentru o perioadă limitată de timp și când sunt cu adevărat necesare, deoarece sistemul nostru nervos este destul de flexibil atunci când trebuie să tolereze impactul pe termen scurt ", adaugă el.

Studiul aici.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.