Progresele în tratamentul cancerului pulmonar avansat cu celule non-mici (NSCLC) au transformat semnificativ peisajul oncologic, oferind noi speranțe prin terapii țintite și imunoterapii. Pe măsură ce cercetătorii descoperă noi căi de tratament, aceste terapii promit prelungirea semnificativă a supraviețuirii pacienților.

Totuși, în ciuda eficienței lor, provocările rămân semnificative, în special în asigurarea faptului că aceste tratamente de ultimă generație sunt accesibile și personalizate pentru fiecare pacient. Cercetătorii au explorat cele mai recente progrese și obstacolele persistente în tratamentul NSCLC avansat, în cadrul unui studiu publicat în Science Direct.

Creșterea terapiilor țintite

Terapiile țintite au revoluționat tratamentul NSCLC, în special pentru pacienții cu anumite alterări oncogenice acționabile. Aproximativ 50% dintre pacienții cu NSCLC de tip non-scuamos prezintă astfel de mutații, în special în gene precum EGFR, ALK, ROS1 și BRAF. Identificarea acestor mutații a condus la dezvoltarea inhibitorilor de tirozin kinază (TKI), care vizează direct alterările care declanșează cancerul.

Eficiența inhibitorilor TKI s-a îmbunătățit pe parcursul mai multor generații, fiecare nouă iterație fiind concepută pentru a spori supresia tumorală și a combate rezistența. Cu toate acestea, există diferențe semnificative între populații în ceea ce privește prevalența acestor mutații, pacienții asiatici prezentând rate mai mari de mutații EGFR în comparație cu pacienții din Occident. Această variabilitate subliniază necesitatea unor abordări personalizate în identificarea și tratarea NSCLC.

Vezi și: De ce apare durerea după operație. BH4, compusul care joacă un rol major

Imunoterapia și extinderea orizonturilor

Pentru pacienții fără mutații acționabile, imunoterapia a devenit piatra de temelie a tratamentului. Inhibitorii punctelor de control imunitar (ICIs), care vizează căile PD-L1 și CTLA-4, au demonstrat o eficacitate remarcabilă, oferind un control pe termen lung al bolii și rate îmbunătățite de supraviețuire. Aceste terapii sunt deosebit de promițătoare pentru pacienții cu mutații KRAS, care au avut istoric opțiuni limitate de tratament.

Deși ICIs s-au dovedit eficiente atât ca tratamente independente, cât și în combinație cu chimioterapia, ele nu sunt lipsite de provocări. Unii pacienți se confruntă cu toxicități imunitare severe, care pot limita capacitatea lor de a continua tratamentul. În plus, nu toți pacienții răspund în mod egal la ICIs, ceea ce a determinat continuarea cercetărilor privind biomarkerii care pot prezice cine va beneficia cel mai mult de aceste terapii.

Vezi și: Chirurgia toracoscopică și robotică, avantaje în tratarea afecțiunilor pulmonare. Dr. Bogdan Tănase: Se vindecă mai repede

Conjugatele anticorp-medicament (ADC), o nouă frontieră

Conjugatele anticorp-medicament (ADC) reprezintă o abordare terapeutică emergentă și inovatoare. Aceste terapii combină un anticorp care țintește un antigen specific tumoral cu o sarcină citotoxică concepută pentru a distruge celulele canceroase odată livrate. Deși sunt încă în primele etape de dezvoltare, ADC-urile au arătat promisiuni în tratarea NSCLC cu mutații HER2 și sunt testate în studii clinice pentru alte subtipuri ale bolii.

Speranța este ca ADC-urile să ofere un atac mai precis și mai puternic asupra celulelor canceroase, protejând în același timp țesuturile sănătoase, reducând astfel efectele secundare toxice frecvent întâlnite în alte tratamente, cum ar fi chimioterapia. Integrarea ADC-urilor în ghidurile de tratament pentru NSCLC ar putea marca o schimbare semnificativă în modul în care este gestionată boala.

Imunoterapiile viitorului

Cercetătorii explorează activ următoarea generație de imunoterapii, concentrându-se pe punctele de control imunitare alternative, dincolo de PD-L1 și CTLA-4. Ținte precum TIGIT, TIM3 și LAG3 sunt investigate în studii de fază 3 pentru a evalua capacitatea lor de a stimula răspunsul imun împotriva tumorilor. În plus, cercetătorii examinează rolul căilor care implică TGFβ, IL-1β, PARP și VEGF în promovarea progresiei maligne a NSCLC.

Noi anticorpi biespecifici și trivalenți, care pot acționa asupra mai multor ținte imunitare simultan, sunt, de asemenea, testați. Acești agenți pot oferi noi direcții pentru tratarea NSCLC, în special la pacienții care au dezvoltat rezistență la terapiile existente.

Vezi și: Diabetul de tip 2, asociat cu boala Alzheimer. Dificultățile în eliminarea proteinelor Alzheimer, legătura semnificativă

Cancerul pulmonar - FOTO: Freepik@artinvec

Provocări în tratamentul cancerului pulmonar

În ciuda acestor evoluții promițătoare, există încă provocări semnificative în tratamentul NSCLC avansat. Una dintre cele mai stringente probleme este dezvoltarea rezistenței la terapiile țintite și imunoterapii. Pe măsură ce celulele canceroase evoluează, acestea pot dezvolta mecanisme de evitare a tratamentului, ceea ce necesită dezvoltarea continuă de noi strategii terapeutice.

Toxicitatea reprezintă o altă preocupare majoră, în special în cazul imunoterapiilor. Deși aceste tratamente oferă o calitate a vieții mai bună comparativ cu chimioterapia tradițională, ele pot provoca încă efecte secundare severe legate de sistemul imunitar, care necesită o gestionare atentă.

Costurile ridicate reprezintă, de asemenea, un obstacol în accesul larg la tratament. Multe dintre aceste terapii noi au prețuri ridicate, făcându-le inaccesibile pentru pacienții din zonele cu resurse limitate. În plus, subreprezentarea grupurilor minoritare în studiile clinice a dus la disparități în rezultatele tratamentului, subliniind necesitatea unei mai mari diversități în cercetare.

Peisajul tratamentului pentru NSCLC avansat a avansat considerabil, oferind noi speranțe pacienților prin terapii țintite și imunoterapii. Totuși, provocările legate de rezistență, toxicitate, costuri și acces rămân semnificative. În viitor, îmbunătățirea selecției pacienților prin cercetări asupra biomarkerilor și extinderea accesului la tratamente inovatoare vor fi esențiale pentru a asigura că toți pacienții pot beneficia de aceste inovații salvatoare.

Vezi și: Camu-Camu, fructul exotic care ar putea trata boala ficatului gras non-alcoolic

Cancerul pulmonar cu celule non-mici, ce este

Cancerul pulmonar cu celule non-mici (NSCLC) reprezintă cel mai frecvent tip de cancer la plămâni, fiind responsabil pentru aproximativ 85% din cazurile de cancer pulmonar. NSCLC progresează mai lent, dar adesea este descoperit într-un stadiu avansat, când cancerul s-a extins în alte părți ale corpului. De aceea, detectarea timpurie și intervenția promptă sunt esențiale pentru succesul tratamentului.

NSCLC se dezvoltă atunci când celulele anormale se formează și se multiplică în țesuturile plămânilor. Există trei tipuri principale de NSCLC:

Adenocarcinom: Acest tip apare în celulele care produc mucus și alte substanțe și de obicei se dezvoltă în regiunile exterioare ale plămânului. Adenocarcinomul afectează adesea fumătorii actuali sau anteriori, dar poate apărea și la persoane care nu au fumat niciodată. Este mai frecvent la persoanele mai tinere comparativ cu alte forme de cancer pulmonar.

Carcinom cu celule scuamoase: Se formează în celulele plate care căptușesc căile respiratorii și este localizat de obicei în centrul plămânilor. Este strâns legat de fumat.

Carcinom cu celule mari: Cunoscut și sub numele de carcinom nediferențiat, acest tip poate apărea în orice zonă a plămânului și este mai greu de tratat din cauza ratei rapide de creștere și răspândire, potrivit Cleveland Clinic.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.