În goana după diete și kilograme topite în timp record, oamenii din întreaga lume apelează la tot felul de metode. Probabil nu e prima dată când auzi despre Ozempic sau Wegovy, medicamentele ce s-au viralizat pe rețelele de socializare și TikTok și care promit slăbire rapidă. 

Ei bine, deși pierderea în greutate poate fi unul dintre efectele secundare ale acestor medicamente pentru diabet, există și alte efecte advserse devastatoare pe care cei care urmează astfel de tratamente, mai ales fără prescripția unui medic, le experimentează. 

Recent s-au publicat mai multe rapoarte conform cărora aceste medicamente trimit oamenii la spital.

Aceste medicamente pentru slăbit au ajuns în vizorul specialiștilor în sănătate, care au scos la iveală faptul că înainte de a exista astfel de tratament, existau mațele de pește sau monștrii Gila.

Da, da, mațe și monștrii...

Cum e posibil și ce s-a descoperit?

Păi, toate aceste medicamente nu aveau cum să apară de nicărieri, spun chiar și specialiștii în sănătate, care completează că sunt doar rezultatul improbabil a două corpuri științifice separate care datează de zeci de ani și au început cu studiul a două creaturi inestetice: un pește carnivor și o șopârlă veninoasă.

Potrivit Wall Street, în 1980, cercetătorii de la Spitalul General din Massachusetts au vrut să folosească noua tehnologie pentru a găsi gena care codifică un hormon numit glucagon.

Atunci, echipa de cercetători a decis să studieze peștele-balenă, care are organe speciale care produc hormonul, ceea ce simplifică sarcina de a aduna mostre de țesut pur. 

Ei au angajat un pescar și ulterior oamenii de știință au disecat "cel mai urât pește pe care ți l-ai putea imagina vreodată", a declarat Dick Goodman, unul dintre cercetători. 

După ce au scos cu bisturiul organe de mărimea unui bob de fasole, le-au aruncat în azot lichid.

Apoi, au determinat secvența genetică a glucagonului, ocazie cu care au aflat că aceeași genă codifică hormoni înrudiți, cunoscuți sub numele de peptide. Unul dintre ei a fost o descoperire cheie care avea să se regăsească în curând și la oameni. 

Se numea glucagon-like peptide-1, iar porecla sa era GLP-1.

Ce este GLP-1 și ce rol are

După ce au descoperit GLP-1, alții aveau să îi determine semnificația. Oamenii de știință din Massachusetts și din Europa au aflat că acesta încurajează eliberarea de insulină și scade glicemia.

Acest lucru dădea speranța că ar putea ajuta la tratarea diabetului. Mai târziu au descoperit că GLP-1 îi face pe oameni să se simtă mai repede sătui și încetinește golirea alimentelor din stomac. 

Dar a existat o problemă: GLP-1 dispare din corpul uman aproape la fel de repede cum este secretat, fiind mestecat de enzime și eliminat de rinichi în câteva minute. Acest lucru însemna că existau puține șanse de a transforma peptida magică într-un medicament.

Pentru a investiga dacă aceasta îi ajută pe diabetici, oamenii de știință au trebuit să administreze GLP-1 intravenos. Studiile au arătat că a funcționat, scăzând glicemia. Dar unele au prefigurat, de asemenea, principalul efect secundar care afectează medicamentele de astăzi care imită GLP-1: greața.

David Nathan, un medic cercetător de la MassGen care a condus un studiu din 1991, încă își amintește ce s-a întâmplat atunci când au crescut doza.

"O persoană s-a aplecat peste marginea scaunului și a vomitat pe pantofii mei", spune el.

Cheia pentru primul medicament avea să vină dintr-o descoperire întâmplătoare în interiorul unui alt animal cu aspect ciudat. 

Veninul monstrului Gila în diabet

Mai mult, cam în perioada în care Goodman tăia pești, Jean-Pierre Raufman studia veninul de insecte și animale pentru a vedea dacă acesta stimula enzimele digestive la mamifere.

"Am primit un răspuns extraordinar de la veninul monstrului Gila", spune Jean-Pierre Raufman.

Originari din sud-vestul Statelor Unite, monștrii Gila sunt șopârle veninoase care măsoară 20 de centimetri, cu fălci puternice și piele cu mărgele negre și portocalii. Adulții mănâncă patru mese pe an și își trăiesc cea mai mare parte a vieții sub pământ, digerând încet energia stocată în coadă.

Eng și Raufman au studiat veninul pudră de monstru Gila comandat de la Serpentariul din Miami, al cărui proprietar a supraviețuit la 172 de mușcături de șarpe de-a lungul anilor, în timp ce producea venin pentru cercetare. 

Eng a izolat o mică peptidă pe care a numit-o Exendin-4, despre care au descoperit că este similară cu GLP-1 uman. 

Ce a descoperit a fost uimitor: Nu numai că reducea glicemia, dar o făcea timp de câteva ore. Dacă același efect ar fi observat și la oameni, ar putea fi cheia pentru a transforma GLP-1 într-un progres semnificativ în tratamentul diabetului, nu doar un simulator de rău de mare într-o pungă de perfuzie.

În speranța că poate vinde acest medicament unei companii farmaceutice care să-l transforme într-un medicament, Eng a depus o cerere de brevet în 1993.

În ciuda descoperirilor, alți oameni de știință erau sceptici că ceva derivat dintr-o șopârlă ar putea funcționa la om.

"Era extrem de frustrat. Nimeni nu era interesat de munca lui. Niciunul dintre oamenii importanți. Era prea ciudată pentru ca oamenii să o accepte", a spus Holst.

Injecția de două ori pe zi a rămas în sânge timp de câteva ore, ajutând pacienții să gestioneze diabetul de tip 2

După mai mulți ani și costuri enorme, oamenii de știință, susținuți de o companie farmaceutică, au lucrat pentru a dezvolta Exendin-4 într-un medicament prin sintetizarea peptidei monstrului Gila. Nu erau siguri ce se va întâmpla la om.

"Nu puteam prezice pierderea sau creșterea în greutate cu aceste medicamente. Ele sporesc secreția de insulină. De obicei, asta crește greutatea corporală", și-a amintit Young.

Dar efectul de încetinire a procesării alimentelor de către stomac a fost mai pronunțat, iar echipa lui Young a constatat, pe măsură ce își testau noul medicament, că acesta a provocat pierderea în greutate.

La nouă ani de la întâlnirea întâmplătoare din San Francisco dintre Eng și Young, Food and Drug Administration a aprobat primul tratament pe bază de GLP-1 în 2005. 

Injecția de două ori pe zi a rămas în sânge timp de câteva ore, ajutând pacienții să gestioneze diabetul de tip 2.

Dovada conceptului a împins alte companii farmaceutice să realizeze medicamente GLP-1 mai eficiente și cu durată de viață mai lungă.

În anul 1990, studiul cu GLP-1 a fost întrerupt, după ce pacienții care primeau o doză mai mare au început să vomite. Cercetarea a fost pusă în așteptare până în 2001. 

Novo a continuat, lucrând la propriul medicament care seamănă mai mult cu peptida umană. Cu ajutorul unor chimicale inteligente, a crescut timpul de acțiune al acestui medicament în organism la o zi. Primul său medicament GLP-1, liraglutida, injectabilă o dată pe zi, a primit aprobarea FDA în 2010. 

Șapte ani mai târziu a apărut medicamentul său pentru diabet cu durată de viață mai lungă, semaglutida, injectabil o dată pe săptămână. După cum s-a dovedit, acesta a fost, de asemenea, cel mai bun dintre medicamente pentru pierderea în greutate, devenind primul blockbuster din această categorie. O doză mai mare a fost aprobată în 2021 pentru a trata obezitatea.

Aceste două doze aprobate sunt mai bine cunoscute astăzi prin numele lor de marcă: Ozempic și Wegovy.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.