Bărbații care își fac prea multe griji și gânduri negre pot dezvolta anumite boli cronice la vârste mai mici decât omologii lor care nu au astfel de probleme, arată un nou Pe măsură ce îmbătrânesc, bărbații de vârstă mijlocie care sunt anxioși, au multe gânduri negre și își fac mai multe griji pot prezenta un risc biologic mai mare de a dezvolta boli de inimă, accident vascular cerebral și diabet de tip 2, un trio de afecțiuni numit și boală cardiometabolică, arată un nou studiu publicat astăzi în Journal of the American Heart Association (link direct studiu), un jurnal cu acces deschis al Asociației Americane a Inimii.

„Descoperirile noastre indică faptul că niveluri mai mari de anxietate sau îngrijorare în rândul bărbaților sunt legate de procese biologice care pot da naștere la boli de inimă și afecțiuni metabolice, iar aceste asocieri pot fi prezente mult mai devreme în viață decât se apreciază în mod obișnuit, potențial în timpul copilăriei sau adolescenței”, a spus dr Lewina Lee, autorul principal al studiului, profesor asistent de psihiatrie la Boston University School of Medicine și cercetător și psiholog clinic la Centrul Național pentru Sindromul de Stres Post-traumatic de la Departamentul pentru Afacerile Veteranilor din SUA, ambele din Boston.

Riscul pentru trio-ul fatal de boli

Pentru a urmări relația dintre anxietate și factorii de risc ai bolilor cardiometabolice de-a lungul timpului, cercetătorii au analizat datele despre participanții incluși în Studiul Normative Aging, care este un studiu longitudinal al proceselor de îmbătrânire la bărbați, lansat în ambulatoriul pentru veteranii americani din Boston, în 1961.

Studiul include atât veterani, cât și non-veterani. Această analiză a inclus 1.561 de bărbați (97% albi), care aveau o vârstă medie de 53 de ani în 1975. Bărbații au finalizat evaluările de bază ale nevrozismului și îngrijorării și nu aveau boli cardiovasculare sau cancer la momentul inițial. O analiză de personalitate a evaluat nevrozismul fiecăruia pe o scală de la 0 la 9. În plus, un instrument de evaluare a îngrijorării a analizat cât de des s-au îngrijorat pentru fiecare dintre cele 20 de elemente, cu 0 însemnând niciodată și 4 însemnând tot timpul.

„Nevrozismul este o trăsătură de personalitate caracterizată printr-o tendință de a interpreta situațiile ca fiind amenințătoare, stresante și/sau copleșitoare. Indivizii cu niveluri ridicate de nevrozism sunt predispuși să experimenteze emoții negative, cum ar fi frica, anxietatea, tristețea și furia, mai intens și mai frecvent decât ceilalți”, a spus Lee. „Îngrijorarea se referă la încercările noastre de a rezolva toate aspectele din jurul unei probleme al cărei viitor rezultatul este incert și potențial pozitiv sau negativ. Îngrijorarea poate fi adaptativă, de exemplu, atunci când ne conduce către soluții constructive. Cu toate acestea, îngrijorarea poate fi, de asemenea, nesănătoasă, mai ales atunci când devine incontrolabilă și interferează cu funcționarea noastră de zi cu zi”, a spus cercetătoarea. 

După evaluarea lor inițială, bărbații incluși în studiu au făcut examene fizice și analize de sânge la fiecare 3-5 ani până când fie au murit, fie au renunțat la studiu. Echipa de cercetare a folosit date de urmărire până în 2015. În timpul controalelor medicale, au fost măsurați șapte factori de risc cardiometabolici: tensiunea arterială sistolică (valoarea mai mare); tensiunea arterială diastolică (valoarea mai mică); colesterolul total; trigliceridele; obezitatea (evaluată prin indicele de masă corporală); nivelurile de zahăr din sânge a jeun; și rata de sedimentare a eritrocitelor (VSH), care este un marker al inflamației.

Un factor de risc pentru boala cardiometabolică a fost considerat ca fiind risc înalt dacă rezultatele testelor pentru respectivul factorul de risc au fost mai mari decât pragul stabilit de ghidurile naționale sau dacă participantul lua orice medicamente pentru a gestiona acel factor de risc (cum ar fi medicamente care scad colesterolul). 

Punctele de reducere pentru VSH ca factor de risc nu sunt standardizate, astfel încât participantul a fost clasat ca fiind cu risc ridicat dacă testele lor au avut valorile cele mai mari dintre toate cele făcute. Fiecărui participant i s-a atribuit un scor de număr de factori de risc, câte un punct pentru fiecare dintre cei șapte factori de risc clasificați ca fiind cu risc ridicat. Bărbații au fost apoi departajați pe baza faptului că au dezvoltat sau nu șase sau mai mulți factori de risc ridicat în timpul perioadei de urmărire.

„Având șase sau mai mulți markeri cardiometabolici cu risc ridicat sugerează că un individ este foarte probabil să dezvolte sau a dezvoltat deja o boală cardiometabolică”, a spus Lee.

Cercetătorii au descoperit că:

- Între 33 și 65 de ani, numărul mediu de factori de risc cardiometabolici a crescut cu aproximativ unul pe deceniu, în medie de 3,8 factori de risc apărând până la vârsta de 65 de ani, urmat de o creștere mai lentă pe deceniu după vârsta de 65 de ani.

- La toate vârstele, participanții cu niveluri mai ridicate de nevrozism au avut un număr mai mare de factori cardiometabolici cu risc ridicat.

- Nevrozismul ridicat a fost asociat cu o probabilitate cu 13% mai mare de a avea 6 sau mai mulți factori de risc pentru boli cardiometabolice, după ajustarea pentru caracteristicile demografice (cum ar fi venitul și educația) și antecedentele familiale de boli de inimă.

- Niveluri mai ridicate de îngrijorare au fost asociate cu o probabilitate cu 10% mai mare de a avea 6 sau mai mulți factori de risc de boli cardiometabolice după ajustarea pentru caracteristicile demografice.

„Am descoperit că riscul de boli cardiometabolice a crescut pe măsură ce bărbații îmbătrânesc, de la 30 la 80 de ani, indiferent de nivelul de anxietate, în timp ce bărbații care aveau niveluri mai mari de anxietate și îngrijorare au avut în mod constant o probabilitate mai mare de a dezvolta boli cardiometabolice mai repede decât cei cu niveluri mai scăzute”, a spus Lee.

Cercetătorii nu au știut dacă participanții la studiu au fost diagnosticați cu o tulburare de anxietate. Tratamentul standard bazat pe dovezi pentru tulburările de anxietate include psihoterapia sau medicația sau o combinație a celor două.

„Deși nu știm dacă tratamentul anxietății și al îngrijorării poate reduce riscul cardiometabolic, persoanele anxioase și predispuse la îngrijorare ar trebui să acorde o atenție mai mare sănătății lor cardiometabolice. Pot face asta, de exemplu, efectuând controale de rutină și fiind proactive în gestionarea nivelurilor de risc de îmbolnăvire, cum ar fi luarea de medicamente pentru hipertensiune arterială și menținerea unei greutăți sănătoase. Astfel pot fi capabili să-și scadă probabilitatea de a dezvolta boli cardiometabolice”, a mai arătat dr Lee.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.