Pentru multe persoane, infecția cu COVID-19 a însemnat printre altele și pierderea gustului sau a mirosului. În cazul simțului olfactiv, acesta a revenit, însă nu la parametri normali, iar cercetătorii au găsit explicația pentru care unii pacienți au rămas cu sechele olfactive după vindecare.

Potrivit noului studiu, infecția SARS-CoV-2 provoacă un atac continuu al sistemului imunitar asupra celulelor nervoase din nas, iar apoi are loc o scădere a numărului acestora, ceea ce face ca pacienții să nu mai poată mirosi și simți mirosul ca de obicei, notează Science Alert. De altfel, lipsa mirosului este una dintre sechelele long-COVID, mulți pacienți acuzând acest lucru după ce s-au vindecat de noul coronavirus.

”Din fericire, multe persoane care au un simț al mirosului alterat în timpul fazei acute a infecției virale își vor recăpăta mirosul în următoarele una sau două săptămâni, dar altele nu.

Trebuie să înțelegem mai bine de ce acest subgrup de persoane va continua să aibă o pierdere persistentă a mirosului timp de luni sau ani după ce au fost infectați cu SARS-CoV-2”, a afirmat neurobiologul Bradley Goldstein de la Universitatea Duke din Carolina de Nord, potrivit sursei menționate.

Lucrarea a fost publicată în Science Translational Medicine.

Vezi și: Depresia de ianuarie, cauze și tratament. De ce te simți trist în prima lună a anului. Cum să îți îmbunătățești starea de spirit

Celulele T, responsabile de pierderea mirosului

Echipa de cercetători a analizat mostre de epiteliu olfactiv, țesut nazal, prelevate de la 24 de persoane, dintre care nouă au suferit o pierdere a mirosului pe termen lung, ca urmare a infectării cu COVID-19. Acest țesut conține neuronii care sunt responsabili cu detectarea mirosurilor.

După o analiză amănunțită, cercetătorii au observat prezența la scară mare a celulelor T, care se concentrează pe apărarea organismului de particulele străine, acestea fiind un tip de celule albe din sânge, cruciale pentru răspunsul imunitar la viruși și bacterii.

De altfel, aceste celule T conduceau un răspuns inflamator în interiorul nasului.

Cu toate acestea, la fel ca în cazul multor alte răspunsuri biologice, se pare că celulele T fac mai mult rău decât bine și deteriorează țesutul epiteliului olfactiv. 

”Constatările sunt izbitoare. Aproape că seamănă cu un fel de proces autoimunitar în nas”, afirmă Goldstein.

De asemenea, cercetătorii sugerează că aceste mecanisme biologice inflamatorii ar putea sta în spatele altor simptome de long-COVID, inclusiv oboseala excesivă, dificultățile de respirație și ”brain-fog” - ceața de pe creier, cea care face dificlă concentrarea.

Rezultatele acestei cercetări sunt încurajatoare, putând duce la dezvoltarea unor posibile tratamente pentru cei care se confruntă cu pierderea mirosului post-COVID.

”Avem speranța că modularea răspunsului imunitar anormal sau a proceselor de reparare din interiorul nasului acestor pacienți ar putea ajuta la restabilirea, cel puțin parțială, a simțului olfactiv”, mai spune Goldstein.

Vezi și: 10 alimente bune pentru ficat. Consumă-le și te vei simți mai bine. La ce trebuie să ai mare grijă

Lista simptomelor de long-COVID include:

- oboseala

- dificultățile de respirație

- tusea

- durerile musculare

- insomnia

- tulburările menstruale

- amnezia

- apraxia, o tulburare de vorbire neurologică

- incontinența intestinală

- disfuncția erectilă

- halucinațiile

- umflarea membrelor.

Long-COVID, decese. Aproape 40% din pacienți au murit la 6 luni de la infectare. Ce tip de tratament a dus la agravarea bolii

Long-COVID a cauzat decesul a aproape 40% din pacienții care au fost incluși într-un studiu. Studiul arată care au fost rezultate pe termen lung (180 de zile) la pacienții în stare critică cu COVID-19 în cadrul studiului clinic randomizat REMAP-CAP.

Rata de supraviețuire scăzută

”În acest studiu adaptiv randomizat platformă clinică care a inclus 4869 de pacienți în stare critică cu COVID-19, probabilitatea a fost mare ca antagoniștii receptorilor IL-6 și agenții antiplachetari să îmbunătățească supraviețuirea la 6 luni (probabilități posterioare de superioritate de >99,9% și, respectiv, 95,0%).

Rezultatele pe termen lung nu au fost îmbunătățite cu anticoagulare terapeutică (11,5%), plasmă convalescentă (54,7%), sau lopinavir-ritonavir (31,9%) și s-au agravat cu hidroxiclorochină (probabilitate posterioară de vătămare, 96,8%). Corticosteroizii nu au îmbunătățit rezultatele pe termen lung, deși înscrierea a fost încheiată devreme ca răspuns la dovezile externe. Citește mai departe AICI.

Vezi și: 3 probleme pe care le-ai putea avea dacă ai făcut COVID. Una duce la cheaguri de sânge și moarte

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.