"Prin definiție, osteoporoza este o boală în care contribuția mai multor specialități este nu doar dorită, dar și necesară și aș vrea să vă explic de ce fac această afirmație.

Forma cea mai frecventă a osteoporozei, respectiv osteoporoza de post-menopauză, este în mod evident, așa cum îi spune și numele, cu pierderea secreției hormonale ovariene, care se produce la un moment dat, în viața oricărei femei, de obicei, undeva în jurul vârstei de 50 - 51 de ani și este un act fiziologic, așa se întâmplă lucrurile.

Consecințele acestei pierderi de secreție hormonală sunt multiple, iar osteoporoza constituie una dintre aceste consecințe. Partea interesantă este aceea să manifestările osteoporozei, care sunt reflectate de apariția fracturilor osoase, non-traumatice, adică fracturi care se produc fără vreo solicitare mecanică particulară a osului care să existe prin accident sau traumatism și care constituie urmările severe ale acestei boli, apar la relativă distanță de momentul instalării menopauzei, astfel că există o perioadă liberă de timp între existența sau apariția cauzei și consecințele acesteia.

Acesta este motivul pentru care, frecvent, pacientele care prezintă fracturi osteoporotice nu ajung la endocrinolog, ci ajung la ortoped. În unele situații, atunci când se produce o fractură de os lung, de antebraț, sau la vârste mai înaintate, fracturi de șold, la vârste mai tinere pot să apară fracturi vertebrale, care se manifestă cu durere la coloana vertebrală.

În situația aceasta, pacientul ajunge la un doctor care se ocupă cu tratamentul acestor dureri la nivelul scheletului axial, care este frecvent medicul reumatolog.

Această explicație a ilustrat motivul pentru care, o multitudine de specialități, endocrinologii, ortopezii, doctorii care fac recuperare medicală, medicii de familie, cei care tratează afecțiuni generale, ortopezii, cei de medicină internă, sunt cei care pot să contribuie în mod decisiv la oferirea unei soluții terapeutice pentru acești pacienți.

Una dintre tendințele cele mai actuale din prezent se referă la modificarea unor modalități de manifestare precoce a bolii, încă dinainte de apariția fracturilor, oricare ar fi acestea, ori identificarea unor așa-ziși factor de risc este cea care oferă secretul succesului acestei operațiuni de identificare precoce a bolii și permite aplicarea unei intervenții terapeutice profilactice care asigură evitarea apariția consecințelor sau a fracturilor.

Dacă este să mă întrebați care sunt factorii de risc, lista este destul de lungă, dar ceea ce trebuie să reținem e că există doi factori principali care determină creșterea riscului fractural. Pe de-o parte e vorba de pierderea densității osoase și înaintarea în vârstă, un factor la fel de important, care permite aplicarea unor strategii coerente de profilație. 

Se adaugă aici corectarea deficitelor de vitamina D, tonifierea musculaturii pentru păstrarea unei poziții corecte ale coloanei vertebrale și pentru evitarea accidentelor și a riscului de cădere, evitarea anumitor terapii, cum ar fi cortico-steroizii, care pot să contribuie la creșterea riscului de osteoporoză, evitarea administrării unor substanțe precum alcool, sau fumatul, care pot să contribuie la instalarea osteoporozei.

Acestea sunt doar câteva exemple, dar ele asigură o intervenție eficientă, atât terapeutică, cât și practică, la marea majoritate a pacienților care sunt expuși la osteoporoză. Din cauza numărului mare de paciente care sunt expuse acestui risc, atrage atenția asupra contribuției majore a multiple specialități în soluționarea acestei probleme, nu doar medicale, ci și de sănătate publică", a declarat Prof. Dr. Cătălin Codreanu, Președinte în retragere Societatea Română de Reumatologie, pentru DC Medical, în cadrul dezbaterii "Traseul pacientului cu osteoporoză – de la prevenție la management de excelență". 

Cum se previne osteoporoza

"Depistarea precoce și evaluarea factorilor de risc reprezintă un punct de pornire esențial. 

Depistare precoce înseamnă măsurătoare densitometrică, înseamnă identificarea prezenței factorilor de risc. Evaluarea aceasta permite o stratificare a riscului, adică evidențierea acelor pacienți pentru care este necesară o intervenție profilactică activă. 

Intervenția profilactică activă poate să constea în lucruri simple:

- suplimentarea cu vitamina D

- aport de calciu

- creșterea activității fizice

- kinetoterapia, capabilă să îmbunătățească tonusul muscular

- expunerea la soare

- mișcare efectuată în aer liber, care combină cele două metode care au fost deja menționate.

La polul opus, se regăsesc intervențiile farmacologice multiple. Medicina actuală are numeroase soluții terapeutice, există medicamente care împiedică pierderea osului, care își stimulează formarea acestuia, care se administrează oral, altele injectabil. Aici este rolul doctorului să examineze pacienta, să stea de vorba cu ea și să identifice varianta terapeutică adecvată pentru fiecare caz", a mai spus medicul.

Vezi mai multe în video:

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.