După cum arată cele mai recente statistici, tulburarea de deficit de atenție / hiperactivitate (ADHD) nu mai este o problemă doar pentru copii. În ultimii 10 ani, ratele ADHD au fost mai mult decât dublate în rândul adulților americani, arată noi cercetări.

Cu toate acestea, rata în rândul copiilor rămâne mult mai mare decât la adulți.

„Deși nu putem identifica sursa creșterii ratelor de ADHD la adulți, putem considera că aceasta are de-a face cu recunoașterea tot mai mare a ADHD în populațiile adulte de către medici și furnizorii de servicii, precum și creșterea gradului de conștientizare publică a ADHD în general", a declarat co-autorul studiului, Dr. Michael Milham. Este vicepreședinte de cercetare la Child Mind Institute, din New York.

Pentru studiu, cercetătorii au analizat datele de la peste 5 milioane de pacienți din California de Nord și au descoperit că procentul de adulți cu un diagnostic de ADHD a crescut de la 0,43% în 2007 la 0,96% în 2016.

Adulții albi au prezentat o creștere mai mare - 0,67% până la 1,42% - față de cei din alte grupuri rasiale / etnice. 

Perdispoziție, cei cu alte afecțiuni mintale 

Adulții cu alte afecțiuni de sănătate mintală - cum ar fi depresia și tulburarea bipolară, anxietatea sau tulburările de alimentație - au avut un risc mult mai mare de a avea ADHD. Cercetătorii au descoperit, de asemenea, că adulții cu ADHD au primit mai frecvent îngrijiri medicale și au suferit mai adesea infecții cu transmitere sexuală.

Între timp, diagnosticul ADHD în rândul copiilor cu vârste cuprinse între 5 și 11 ani a crescut de la 2,96% în 2007 la 3,74% în 2016, cu o creștere de 26%.

Studiul a fost publicat online 1 noiembrie în JAMA Network Open.

"Trebuie să se lucreze mai mult pentru a înțelege mai bine de ce ratele sunt mai mari la adulții albi, în special dacă există deficiențe în detectarea și diagnosticarea în rândul adulților care nu sunt albi", a spus Milham într-un comunicat de presă.

„Și trebuie să dezvoltăm instrumente și standarde de diagnosticare mai eficiente pentru adulți, care, în general, rămân mai dificil de diagnosticat decât copiii”, a adăugat el.

Autorul principal al studiului, Dr. Winston Chung, un psihiatru din San Francisco, a remarcat că oamenii din anumite culturi au mai puține probabilități să considere anumite comportamente ca o tulburare sau să caute ajutor.

"Întotdeauna s-a știut că diferite culturi și rase pot varia în mod semnificativ în modul în care fac față stresului sau exprimării emoțiilor", a spus Chung.

Cu toate acestea, "acesta este ceva la care nu avem de fapt răspunsuri definitive" și este nevoie de mai multe cercetări, a adăugat el.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCMedical și pe Google News

Te-a ajutat acest articol?

Urmărește pagina de Facebook DCMedical și pagina de Instagram DCMedical Doza de Sănătate și accesează mai mult conținut util pentru sănătatea ta, prevenția și tratarea bolilor, măsuri de prim ajutor și sfaturi utile de la medici și pacienți.